Războiul și foametea care-a urmat, prin anii patruzeci și ceva, sunt asociate, în mintea celor care-au trăit acele vremuri, cu apariția păduchilor. Mizeria, degringolada, haosul din comunitățile umane formau excelente condiții pentru înmulțirea acestor paraziți. Copiii veneau de la școală plini de păduchi, în familii curățele, nu neapărat cele în conflict etern cu săpunul, apăreau coloniile scârboase ale sărăciei și mizeriei.
S-a nimerit ca ieri să aud la Ploiești o mamă care se plângea că nu-și mai poate lăsa băiețelul la grădiniță fiindcă mai mulți copii au fost depistați cu păduchi. În dimineața de azi prima știre receptată a fost că sute de copii din școli botoșănene au păduchi.A urmat completarea că un fenomen similar se petrece în Timiș. Iată că și bănățenii care se consideră ”fruncea” – în materie de civilizație, spirit gospodăresc – se lasă și ei colindați de păduchi. Direcția de Sănătate Publică a județului se arată surprinsă de amploarea pediculozei (iată și un nume savant pentru epidemia de păduchi!) și nu găsește explicații de ce anul trecut, la o verificare de rutină, au găsit în școli doar 84 de copii cu păduchi, iar anul acesta – și n-au început bine școlile – numărul victimelor a crescut la 426.
Îi ofer eu o explicație. Starea de sărăcie, în concubinaj mereu cu mizeria, e de patru, cinci ori mai adâncă și mai apăsătoare ca anul trecut. E unul din rezultatele palpabile ale ”reformei și modernizării” statului român, vorbe nedezlipite de gura domnilor Băsescu, Boc, pomenite obsesiv de doamnele Udrea, Roberta și alții din guvernarea care a pus capac oricărei speranțe de viață normală și igienică în România.
Păduchii, ca și în anii 40, n-au venit singuri. Sunt asociați cu râia, tot o molimă a sărăciei. Mă întreb, în apropiatele campanii electorale, strategii domnului Băsescu, etalând pe uriașe panouri izbânzile revoluționare ale regimului, nu pozează și păduchele? E o lighioană expresivă. Păduchele, e o vorbă din popor, se suie mereu în frunte. Să-l pozeze, mare și multiped, chiar pe fruntea președintelui, că tot are vizibilitate. Dedesubt să scrie ”Să trăiți bine!”, îndemn și promisiune cu care a câștigat alegeri după alegeri, iar acum le ticluiește pe următoarele. Mai e ceva de zis? Mai e ceva de adăugat?
Ministerul nostru pentru relațiile cu lumea de afară a protestat fiindcă o televiziune franceză ne porcăiește din nou. Că suntem inculți, că nu ne spălăm, că abia acum învățăm să scriem și să citim. Românii sunt tema predilectă a amuzamentului celui mai incult popor din Europa, fiindcă – o spun celor care se amăgesc confundându-i pe cetățenii din țara lui Voltaire cu niște erudiți – pe Sena găsești, ca gros al populației, cei mai mulți tipi care n-au cultura generală a românilor școliți în vremea lui Ceaușescu. Le-am vorbit unor francezi de vârstă medie, veniți la Sângeru pentru un motiv de înfrățire cu o comună vecină, despre Brâncuși, crezând că am deschis o temă care să ne facă plăcere și mie, și lor. Tămâie! Se uitau nedumeriți, cu niște fețe de vânzători la tejghea, unii la alții.
Ministerul nostru are dreptate protestând. Trebuia însă și o corectură la amuzamentul neghiob al franțujilor. Nu suntem neșcoliți. Suntem – și aici pot glosa la infinit – săracii Europei. Asta da. Avem o vină pentru asta? E posibil să avem. Vina de a alege în fruntea țării hoți și nemernici, vina de a ne lăsa păcăliți electoral, cumpărați, de săraci ce suntem, pe nimic. Săraci, da. Inculți, nu.
Vine, va veni în curând, anotimpul răcoros. La perspectivele sumbre aproximate, mulți vor (vom) muri de frig. Nu știu cât de rezistenți la ger sunt păduchii. Poate că iarna apropiată, cu temperaturile de afară care se vor regăsi în apartamente, va lichida și păduchii, bifând astfel o nouă victorie a regimului portocaliu.
