Au pus mână de la mână și i-au redat unui copil auzul

O fetiță de 9 ani din comuna suceveană Vama, care și-a pierdut auzul în fragedă pruncie, a primit în dar ceva ce ar putea părea straniu pentru oamenii obișnuiți: normalitatea, puterea de a asculta firesc ploaia, vântul, vocea mamei și a învățătoarei, șoaptele colegilor de școală.
Pentru Larisa Valentina Badale a fost o minune. O minune făcută de oameni cu suflet, care au pus mână de la mână pentru a-i procura un aparat auditiv performant, la care copila rătăcită printre tăceri nu ar fi putut spera vreodată.
Potrivit precizărilor primarului comunei, Nicolai Baltag, fetița provine dintr-o familie cu șase copii, îngrijiți doar de o mamă care duce zilele întregii familii numai din bruma de bani din alocațiile copiilor. Tatăl i-a părăsit și nimeni nu mai știe unde este. Liliana, mama fetiței, a lucrat o vreme, dar să crești șase copii nu e posibil doar în timpul liber, așa că a renunțat. Mama nu știe cum de nu aude copila sau când și-a pierdut auzul. A observat însă că fetița doar încerca să citească pe buze. Nu a avut niciodată cu ce să ducă fata la un consult și nici nu a sperat că ea va mai fi vreodată un copil normal. Este o fetiță isteață și cuminte, dar din cauza problemei de sănătate abia merge în clasa întâi.
Norocul copilei a venit când o doctoriță născută în Vama, Marina Prunea, care lucrează acum la o firmă specializată în proteze auditive din Ardeal, a venit în comuna natală pentru a face o analiză a sănătății auzului populației. Pentru că firma a oferit consultații gratuite, mulți localnici au profitat de ocazie. Mama Larisei a avut inspirația să ducă fetița la consultație. Primarul comunei își amintește că reacția copilului a fost uluitoare.
„Doctorița a venit imediat la mine, cu lacrimi în ochi. La consultație i-au pus copilei un aparat auditiv și au observat că ea auzea pentru prima dată. Doamna doctor a fost impresionată de zâmbetul, de bucuria copilului și ne-a implorat să încercăm împreună să ajutăm copilul, pentru că este recuperabil. Nu avea nevoie decât de două aparate auditive bune. Așa ceva costă însă cam 4.000 de lei. Firma Rom Sound a pus o parte din bani și asigură consumabilele, bateriile și eventualele reparații, iar noi am încercat să facem restul”, povestește primarul Baltag.
„Ei au adus-o, din nou, într-o lume cu sunet”
Apelul medicului nu a rămas fără ecou. Fetița a ajuns la consultație ORL, la specialiști în audioprotezare, mama a fost ajutată să întocmească o cerere către Casa de Asigurări de Sănătate Suceava, cererea de finanțare parțială a achiziției protezelor a fost aprobată, iar restul sumei a fost pusă la bătaie din propriile buzunare de consilierii locali din Vama, de cadre didactice de la Școala „Iorgu G. Toma” din comună, unde învață fetița, de primarul comunei și de alți oameni sufletiști.
Primarul și asistenta socială au dus apoi fetița la Târgu Mureș, unde i s-au făcut testele și a primit protezele auditive. Zilele trecute, medicul a venit personal la Vama, pentru a instrui familia cum să procedeze cu protezele ca să fie folosite corect. Firma va suporta schimbarea la două săptămâni a bateriilor și costul oricăror intervenții necesare pentru proteze. „Acolo, la Târgu Mureș, am înțeles deplin ce a simțit doctorița când a venit prima oară să ne spună despre fetiță. Am trăit și noi aceleași sentimente când am văzut reacția unui copil reîntors la normalitate. Larisa a fost în culmea entuziasmului. Am plimbat-o peste tot, a fost pentru ea excursia vieții ei. Noi nu putem decât să-i mulțumim doamnei doctor Prunea, pentru că fără intervenția ei nu am fi știut niciodată că putem împreună să schimbăm viața unui copil”, a mai spus primarul vămean.
Larisa aude acum ca orice copil și încearcă să recupereze anii pe care i-a pierdut. Doctorița Marina Prunea a notat și ea, după finalul fericit al acestui caz, câte ceva despre povestea care a marcat-o profund: „A auzit cu siguranță, în primii ani de viață, pentru că și-a însușit un bagaj de cuvinte. Nu foarte multe, dar reușește să se facă înțeleasă uneori. Vorbește puțin, are glasul sfios și răspunde încet, cu teamă parcă, la întrebările mele. Oameni cu suflet, oameni care au la rândul lor copii, au sărit în ajutorul ei. Prin grija lor, micuța aude din nou vocea mamei, a frățiorilor, păsările, vântul, ploaia…Peste ani va povesti despre domnul primar, despre doamna asistentă socială sau despre doamna doctor care au ajutat-o când era mică. Nu le știe numele nici acum și nu le va ști nici peste zece ani, dar chipurile lor vor rămâne pentru ea amintire vie. Ei au adus-o, din nou, într-o lume cu sunet”.