Au fost identificate două mutații genetice asociate cu un risc mai mare de comportament violent

Două mutații genetice, identificate recent de oamenii de știință, au fost asociate cu dezvoltarea comportamentelor infracționale violente, potrivit unui studiu publicat marți în revista Molecular Psychiatry, informează AFP.
Oamenii se nasc infractori din cauza genelor sau devin infractori în urma circumstanțelor și a educației din copilărie? Această dezbatere a fost relansată cu ajutorul unui nou studiu despre două mutații genetice, care se găsesc „cu o frecvență considerabil mai mare” în rândul delincvenților violenți.
Însă oamenii de știință avertizează contra unei interpretări în grabă a rezultatelor, potrivit cărora în genomul uman ar exista anumite „gene ale violenței”, de care persoanele vizate nu pot să scape.
Studiul, realizat pe un eșantion de aproape 800 de finlandezi, încarcerați pentru infracțiuni violente și delicte lipsite de violență, arată că, în comparație cu populația generală, cele două gene mutante, denumite MAOA și CDH13, ar fi „asociate unor comportamente extrem de violente”.
Cercetătorii europeni și americani care au realizat studiul spun că au ținut cont și de factorii de mediu – antecedente privind abuzurile de substanțe (droguri, alcool), personalitate antisocială și maltratări suferite în copilărie -, iar aceștia nu au modificat rezultatul final.
Studiul nu a fost conceput pentru a explica impactul variațiilor genetice și, potrivit autorilor, numeroase alte gene ar putea juca un rol important, direct sau indirect.
Și, notează autorii, cele două versiuni de gene mutante sunt „mai degrabă obișnuite”, întrucât aproximativ un individ din cinci este purtător, iar cei mai mulți dintre purtători nu vor comite niciodată violuri, agresiuni fizice și crime.
Totodată, persoanele care nu sunt purtătoare ale acestor versiuni de gene au fost prezente în grupul ultraviolent de deținuți.
Gena MAOA coordonează sinteza unei enzime (monoamino oxidaza) care intervine în eliminarea unor neurotransmițători precum dopamina.
Diminuarea nivelului de activitate al acestei enzime în forma mutantă a genei a fost deja descrisă și asociată cu riscul de a deveni delincvent.
Gena NDH13 a fost implicată la rândul ei în tulburările neuropsihiatrice care țin de controlarea impulsivității.
„Am găsit două gene care au cel mai important efect asupra comportamentului agresiv și, probabil, există zeci sau sute de alte gene care au un efect mai puțin puternic”, a precizat Jari Tiihonen, coautor al studiului, cercetător la Departamentul de neuroștiințe din cadrul Institutului Karolinska din Suedia.
După părerea sa, aceste rezultate nu ar trebui totuși să schimbe părerea pe care oamenii o au despre responsabilitatea penală.
Aceste rezultate nu sunt suficient de precise, prin absența sensibilității și a specificității, pentru a permite o depistare cu titlu preventiv, a precizat același cercetător.
Rezultatele studiului finlandez ar putea fi similare în mai multe țări dezvoltate, dar „nu și în țările sărace, unde aspectele sociale, precum sărăcia, ar putea fi factorii cei mai importanți” în comiterea unor infracțiuni și delicte, a adăugat Jari Tiihonen.
Contribuția acestor gene intervine doar în ceea ce privește 5-10% din riscul ca un individ să devină foarte violent, consideră la rândul său John Stein, profesor emerit la Universitatea Oxford.
Ținând cont de caracterul extrem de răspândit al acestor gene (în special gena MAOA mutantă), „să vorbești despre «genele violenței» ar reprezenta o exagerare uriașă”, spune la rândul său profesorul de științe neuronale Jan Schnupp de la Universitatea Oxford.
Pentru Malcolm von Schantz, profesor conferențiar în științe moleculare la Universitatea Surrey din Marea Britanie, modelul care se conturează include numeroși factori genetici care au fiecare „un mic efect predispozant”.
Aceste rezultate vor trebui reproduse în alte țări, pentru a confirma că ele nu apar din specificitățile genetice asociate omogenității populației finlandeze și/ sau din caracteristicile sistemului judiciar din această țară, a adăugat William Davies, profesor la Centrul de neuropsihiatrie genetică și genomică din cadrul Universității Cardiff.
Aproximativ 20% dintre prizonierii contactați au refuzat să participe la studiu. De asemenea, violatorii au fost îndepărtați de pe lista participanților, iar acest fapt ar putea să influențeze rezultatul final al cercetării.
Sursa: Mediafax