Au peste 100 de ani, au prins două războaie mondiale, cinci regimuri politice, patru regi și patru președinți. Sunt centenarii suceveni, care își povestesc acum experiențele de viață și își numără nepoții și strănepoții.
Un secol de viață, care le-a adus câte o diplomă sau un titlu de cetățean de onoare al localității în care au trăit, câteva sute de lei și o reuniune de familie.
Unii dintre ei păstrează cu drag diplomele în vitrine, alături de fotografiile de familie, amintiri îngălbenite odată cu trecerea timpului.
Nimic nu-i întristează mai mult ca singurătatea. Nimic nu-i bucură mai mult ca atunci când cineva le deschide ușa și-i întreabă de sănătate. Au o legătură strânsă cu divinitatea. Fiecare dintre ei și-a încredințat viața în mâinile lui Dumnezeu, care, spun ei, le-a dăruit toți acești ani. Circa 19 persoane din județ au împlinit sau împlinesc în acest an 100 de ani.
Stuparul din Rotunda
Dumitru Damian a împlinit, pe 24 mai, 101 ani. De peste un secol trăiește în satul Rotunda, orașul Liteni, unde și-a făcut o gospodărie frumoasă. Toată viața s-a ocupat de agricultură, dar, în mod deosebit, i-a plăcut stupăritul. Tot satul știa că o miere de albine sută la sută naturală pot găsi la moș Dumitru, moșul acela parcă desprins din poveste: cu părul alb, cu barbă și o blândețe care te copleșește.
De 20 de ani a rămas văduv, dar copiii nu l-au lăsat singur. Deși și-a îngropat soția și unul dintre cei patru copii, bătrânul crede că viața este frumoasă, tocmai pentru că după necaz vine bucurie, și tot așa.
De vreo doi ani, se plânge de dureri de picioare, este mai slăbit, și trebuie ajutat de braț să iasă afară. Marea lui plăcere, acum, la 101 ani, este să stea pe o bancă în grădină și să asculte păsările, să simtă mirosul de tei înflorit și de iarbă proaspăt tăiată.
Moș Dumitru este veteran de război. Când a împlinit 100 de ani, Primăria Liteni i-a oferit o diplomă de onoare și un premiu în bani.
Legat de glia strămoșească
Tot 101 ani are și Gavril Cazac, din satul Colacu, comuna Fundu Moldovei.
Deși este văduv de mulți ani, bătrânul nu a dorit să-și părăsească căsuța în care a trăit atâția zeci de ani, motiv pentru care nepoata din partea soției, Virginia Țaran, cea care se îngrijește de bătrân, vine zilnic de la 10 kilometri distanță, să vadă ce-i lipsește. Nepoata moșului este de părere că unchiul Gavril nu este greu de întreținut. Ea îi duce de mâncare, dar focul și micile trebușoare prin gospodărie și le face singur. Are încă dârzenie și se ține bine pentru vârsta lui. Îi face plăcere să stea de vorbă cu oamenii și să le povestească amintiri din război.
Nu i-a fost ușor. A stat prizonier șapte ani la ruși, dar a venit acasă fără nici o zgârietură. Se crede un norocos, noroc pe care Moș Gavril îl pune pe seama lui Dumnezeu.
Vasile Nenic, din satul Liteni, comuna Moara, are 101 ani. Bătrânul provine dintr-o familie cu zece copii, el fiind cel mai mic. A terminat liceul la Cernăuți, după care a lucrat zeci de ani ca agent agricol și perceptor în mai multe localități limitrofe Sucevei. Din păcate, bătrânul a rămas de mulți ani văduv și a participat și la înmormântarea uneia dintre cele două fiice. Bătrânețea și-a pus amprenta asupra bătrânului, astfel că nu prea poate să povestească despre anii tinereții.
Vrea să trăiască 105 ani
La 101 ani pe care i-a împlinit pe 20 iunie, Mihai Iftimie, din Bogata, comuna Baia, se ține încă bine. Ne-a întâmpinat în curtea casei vesel, fără să se lase copleșit de anii mulți pe care-i poartă pe umeri.
Tot satul știe că a fost un om muncitor și un apropiat al bisericii. Acum nu mai poate munci nici acasă, nici la biserică, unde a tras clopotele peste 30 de ani. Cu toate acestea, iese în fiecare zi în curte și trebăluiește, nici nu știi ce, doar să nu stea degeaba. Soția sa, Porfira, are 97 de ani, dar este mult mai bolnavă decât moș Mihai, care își face griji pentru soția sa. Cei doi soți au 76 de ani de căsnicie.
Bătrânul ne-a povestit că i-a plăcut să ducă o viață cumpătată. A mâncat de toate, mai ales borșuri, dar nu a dat înapoi nici de la carne. A băut cu măsură, câte un păhărel de vin sau rachiu făcut de casă, dar nu a fumat.
„Am făcut și cinci ani de armată la căile ferate. Era muncă grea. Atunci, nemții ne mai dădeau țigări. Trăgeam câte un fum fiecare camarad. După ce fumam ne era tare foame. Mâncam câte o pâine. Dar nu era multă mâncare pe front. După ce am venit din armată nu am mai fumat”, ne-a povestit Mihai Iftimie.
Bătrânul are nouă nepoți și cinci strănepoți. Copiii și nepoții sunt cei care le dau putere celor doi bătrâni să meargă mai departe, să mai adauge câțiva ani la ghemul vieții, pentru ca, la fiecare sărbătoare mare, să aibă la cine „trage”, să se întâlnească și, din poartă, Moș Iftimie să-i primească cu chipul său blând și vorba șugubeață. Mai în glumă, mai în serios, bătrânul ne-a spus că de-acum așteaptă să vină la el în vizită doar moartea, dar asta după ce împlinește 105 ani, pentru că de durut nu-l doare nimic, și ar mai vrea să trăiască.
Și-a îngropat șase copii, trei surori și un frate
Ana Checheriță, din comuna Frumosu, satul Dragoșa, se apropie de 101 ani, după ce-a a trecut prin cele două războaie mondiale, perioade de foamete, de secetă, inundații. Cea mai mare parte a vieții a fost brăzdată de greutăți. A făcut doar câteva zile de școală, din cauza războiului, dar a învățat mai târziu să citească din cărțile de rugăciuni. Perfect lucidă, cu simțul umorului și cu înțelepciunea anilor pe care i-a adunat vreme de un secol, femeia ne-a primit în casa ei pentru a depăna amintiri.
Chipul bătrânei nu-i trădează vârsta. Este senin, iar ochii ei albaștri te cercetează cu bunătate. Se bucură când cineva îi trece pragul și are cu cine să mai schimbe o vorbă. Femeia ne-a spus să secretul longevității este viața cumpătată, rugăciunea și munca. Este puțin supărată că au cam lăsat-o „vederile”, nu mai vede ca în tinerețe, dar în rest nu se plânge de nimic.
S-a căsătorit la vârsta de 20 de ani cu Traian Checheriță și a avut 13 copii. Cinci dintre aceștia au murit când erau foarte mici, din cauza bolilor care făceau prăpăd în timpul războiului și al foametei.
Fără să încurce datele de naștere ale copiilor și numele acestora, Ana Checheriță ne-a spus că cea mai mare fiică a ei are 76 de ani, și o cheamă Genoveva, iar cea mai mică fiică, care are grijă de mai mulți ani de ea, este Floarea, în vârstă de 56 de ani. Femeia este mândră că „am 80 după mine, din sângele meu …”. Într-adevăr, pe lângă copiii ei, bătrâna se bucură de 39 de nepoți, 38 de strănepoți, 4 stră-strănepoți, ceea ce nu este puțin lucru.
Fiind cea mai mare din familia sa, Ana Checheriță a participat la înmormântarea fraților ei mai mici, trei surori și un frate, dar și șase copii ai săi, dintre care un fiu în vârstă de 43 de ani. „Necazurile nu sunt la fel, dar ele vin… de la Dumnezeu. Dacă te rogi, trec mai ușor”, ne-a pus bătrâna.
După ce a învins un secol de viață, Ana Checheriță îl roagă pe Dumnezeu să îi dea o moarte ușoară. Să nu se chinuiască. De fapt, femeia nu a prea luat medicamente la viața ei. Se vindeca cu aerul curat, pe care îl respira de dimineață până seara la munca câmpului, și cu apă curată de izvor, cu care își liniștea setea.
Consiliul local al Primăriei Frumosu i-a acordat Anei Checheriță, la împlinirea venerabilei vârste de 100 de ani, o diplomă de onoare și un premiu în valoare de 1.000 de lei.
Viața la 102 ani
Se pare că cel mai în vârstă sucevean este Maftei Nedelea, din comuna Dorna Candreni, care pe 5 august va împlini 102 ani. Toată lumea vorbește despre el ca despre un om blajin, bun cu toată lumea, care toată viața a muncit cinstit și nu s-a certat cu nimeni. Bătrânul se deplasează mai greu, îl dor picioarele, dar se bucură când cineva îl vizitează și are cu cine să mai depene amintiri. Alături de soția sa, care s-a prăpădit acum câțiva ani, a crescut și purtat în școală patru copii. Doi dintre ei au rămas în comuna natală și au grijă de tatăl lor.
„Nimeni nu poate să spună ceva rău de acest om, pe care toată lumea îl respectă, îl stimează. A dus o viață echilibrată, fără excese și fără să rănească pe nimeni”, ne-a povestit primarul interimar al comunei, Candrea Mafteiu, care a mai completat că Maftei Nedelea este cel mai longeviv om din zona Dornelor.
