Primele cazuri de scarlatină înregistrate în acest an școlar au apărut la Suceava și Horodnic de Sus. Directoarea Direcției de Sănătate Publică (DSP) Suceava, Daniela Odeh, a declarat, marți, că în municipiul Suceava a fost înregistrat un caz, în luna septembrie a.c. și tot un caz a fost confirmat la Horodnic de Sus, în octombrie a.c.. Scarlatina este o boală a copilăriei care, de regulă, alertează părinții. Unii pacienți pot necesita internarea în spital pentru tratamentul simptomelor severe sau al complicațiilor, care pot să apară în fazele timpurii ale bolii sau tardiv, dar trebuie precizat că tratamentul prompt reduce semnificativ riscul de complicații.
În județul Suceava, pe parcursul unui an calendaristic se înregistrează, în medie, aproximativ 100 de cazuri de scarlatină. Boala poate apărea de-a lungul întregului an, însă are un caracter sezonier, fiind mai frecventă toamna – iarna și primăvara. Cei mai afectați sunt copiii cu vârsta mai mică de 15 ani, cu predilecție cei între 5 – 10 ani, băieții fiind mai des afectați decât fetele. Frecvența este de 4-5 ori mai mare în mediul urban, față de mediul rural. Copiii mai mici de 2 ani se îmbolnăvesc rar și receptivitatea scade odată cu înaintarea în vârstă. Apariția de focare de scarlatină este mai frecventă în colectivități, respectiv în grădinițe și școli. În unitățile școlare unde se confirmă cazuri de scarlatină, inspectorii sanitari intervin cu măsuri specifice, cu sprijinul asistenților medicali școlari. DSP intervine în focarele de boală, adică atunci când se înregistrează mai mult de trei cazuri în aceeași colectivitate. Principala măsură de prevenire a scarlatinei este spălarea corectă a mâinilor cu apă și săpun ori de câte ori este necesar.
- Simptomele scarlatinei
Scarlatina este o boală eruptivă infecto-contagioasă a copilăriei, produsă de streptococul beta hemolitic de grup A, întâlnită mai frecvent sub vârsta de 10 ani. Boala se caracterizează prin debut brusc cu febră 39-40 grade Celsius, frisoane, respirație accelerată, alterarea stării generale, vărsături, dureri de gât la înghițit, roșu în gât, erupție pe piele, modificări caracteristice la nivelul limbii, gâtului și feței. La 1-2 zile de la debutul bolii, apar pete roșii mici caracteristice, de 1-2 mm. Inițial, acestea sunt plate, dar devin treptat proeminente. Erupția apare inițial la nivelul toracelui și se răspândește apoi rapid, frecvent fără afectarea palmelor, tălpilor și feței. Obrajii sunt roșii, cu o paloare în jurul gurii. În prima zi de boală, limba este acoperită cu un depozit alb-cenușiu, care în următoarele zile se descuamează treptat, căpătând un aspect zmeuriu. La 10-12 zile începe refacerea mucoasei limbii, aceasta devenind roșu închis și lucioasă, fiind denumită „limba lăcuită” sau „limba de pisică”.
În perioada de convalescență, după dispariția febrei și a erupției, în zilele 7-15 de boală, apare o descuamare făinoasă pe față, urechi, gât și torace și în fâșii pe degetele de la mâini și picioare, palme și tălpi. Descuamarea persistă două, trei săptămâni. În cazurile ușoare de scarlatină, poate trece neobservată. Boala se transmite pe cale respiratorie, direct – prin picăturile de salivă răspândite în atmosferă in timpul vorbirii, strănutului, râsului etc. sau indirect, prin obiecte contaminate. Mai rar, se poate transmite și pe cale digestivă.
- Sursele de infecție
Izvorul de infecție este reprezentat de bolnavii cu scarlatină, care sunt contagioși de la sfârșitul perioadei de incubație (în medie 3-6 zile), în perioada de debut, și una, două zile, după începerea tratamentului. În absența tratamentului, pot fi contagioși și în perioada de convalescență, până la 10 săptămâni. Membrii familiei, colegii și toți cei care au intrat în contact cu persoana bolnavă sunt supravegheați clinic timp de 10 zile.
Alte surse de infecție sunt bolnavii cu angină streptococică determinată de o tulpină de streptococ beta-hemolitic care are capacitatea de a secreta toxina responsabilă de apariția scarlatinei, precum și bolnavii cu forme ușoare de boală, care pot trece neobservate sau purtătorii sănătoși de streptococ beta-hemolitic tip A. Se apreciază că aproximativ 20% din populație este purtătoare de streptococi beta-hemolitici la nivelul gurii și gâtului. DSP insistă pe acest aspect și atenționează părinții că prezența streptococului beta-hemolitic în exudatul faringian nu înseamnă obligatoriu scarlatină. După boală rămâne o imunitate durabilă, bazată pe anticorpi antitoxină.
