Atlantida feminină literară de lângă noi

O lume literară respectabilă fără femei este o imposibilitate
Din categoria adevăruri incomode (de parcă ar exista și adevăruri ușor de digerat): o lume numai a bărbaților e pur și simplu proastă. O lume profesională fără femei este mai mult decât neghioabă, e greșită. Iar o lume literară respectabilă fără femei este o imposibilitate. Până recent, în România natală, dar și în Bucovina, y compris Suceava, lumea literară era dominată de bărbați, care veneau cu scriitura tipică (canonizând un misoginism obsesiv-steril și răsuflat) și cu metehnele tipice (între care futilitatea viciilor de breaslă: desconsiderarea, hărțuirea sexuală a colegelor de breaslă și alcoolismul unei grave inadecvări psihice, ca și al unor grave simptomatologii antisociale).
Anii din urmă, însă, au conturat nu numai noul continent literar al femeilor, cât și demnitatea și curajul acestora de a se impune, de a înfrunta ostilitatea sau omerta masculină din breaslă, de a rezista aproape eroic în fața spiritului demolator al sexului deprins cu lipsa de concurență. Aceste probleme au fost rezolvate în America și Europa Occidentală încă de acum 40 de ani, dar abia în prezent se reglează și la noi. Femeia a învățat repede lecția europenismului, a liberalismului cultural, a educației antidiscriminare, fiind gata să spulbere harnașamentul unui sclavaj prelungit și să-și asume valorile proprii, munca personală și meritele cercetărilor și ale creativității sale.
O femeie are nevoie de bani, independență și intimitate pentru a crea
Wirginia Woolf remarcase cândva (vezi eseul „O cameră separată”) că unei femei care vrea să scrie îi sunt necesare trei lucruri fără de care creația nu e posibilă: bani, independență și intimitate. Până recent, în Est, aceste trei lucruri erau aproape imposibil de cumulat în statutul unei femei, al cărei spațiu privat este populat de capriciile unui soț deprins să se considere centrul universului, de isteriile unor copii față de care mama trebuia să plătească până la adânci bătrâneți datoriile unei tradiții care îi consideră pe „copii” niște imaturi până târziu, iar femeia nu avea cum să-și delimiteze propriul spațiu profesional și nu avea, astfel, cum să-și joace cartea, să-și ofere șansa de a se exprima, de a se impune muncind și pentru ideile proprii, iar nu numai pentru satisfacerea necesităților celorlalți. Pentru a fi sinceri, cam acesta era stadiul trecutului foarte recent al femeii în Est. Mircea Cărtărescu a afirmat la o întâlnire mondenă bucureșteană că societatea pune pe umerii femeii o serie de false responsabilități: „Lumea îi cere femeii să fie mamă, soție, bucătăreasă, să spele, să calce, să meargă la serviciu și, la sfârșitul zilei, să mai aibă și puterea să fie frumoasă și proaspătă precum Angelina Jolie. Femeia nu are în plus față de bărbat o genă a călcatului. Dar, din păcate, femeile reprezintă «sexul păcălit». Autoarele femei nu trebuie să se simtă ridiculizate de afirmația că «O femeie nu poate fi Kafka», pentru că adevărul e că nici un bărbat nu poate fi Kafka”.
Atlantida feminină literară de lângă noi: Monica Lovinescu, Magda Isanos, Elena Brandușa Steiciuc, Angela Furtună, Sabina Fînaru, Carmen Steiciuc, Niadi Cernica, Muguraș Albumița Constantinescu, Cornelia Mânicuță, Maria-Elena Cușnir, Doina Cernica, Iulia Murariu, Andreea Novac, Cecilia Popescu Latiș, Viorica Petrovici, Cornelia Petrescu, Mariana Boca, Maria Tacu, Aida Hancer, Alexandra Mărginean La Biblioteca Bucovinei „I.G.Sbiera” voi organiza în luna mai un colocviu cu genericul „Doamne ale literelor românești: scrisul feminin în lumea de lângă noi”, care va reuni cele mai importante nume de creatoare oarecum legate de Bucovina, majoritatea fiind deja nume de rezonanță națională și europeană. Discursurile vor fi ulterior adunate într-o carte ce va apărea la Editura Bibliotecii Bucovinei în cursul acestui an. Ideea acestui colocviu mi s-a impus ca o necesitate încă de acum câțiva ani, când am adus laolaltă într-un eseu câteva universuri feminine și mi-am dat seama că realitatea literară a lumii noastre a cunoscut o importantă revoluție prin: Monica Lovinescu, Magda Isanos, Elena Brandușa Steiciuc, Angela Furtună, Sabina Fînaru, Carmen Steiciuc, Niadi Cernica, Muguraș Albumița Constantinescu, Cornelia Mânicuță, Maria-Elena Cușnir, Doina Cernica, Iulia Murariu, Andreea Novac, Cecilia Popescu Latiș, Viorica Petrovici, Cornelia Petrescu, Mariana Boca, Maria Tacu, Aida Hancer, Alexandra Mărgineanu și acestea nu sunt decât vârful unui continent literar ce se ridică în literatura română și europeană actuală: Atlantida literară feminină de lângă noi.
Departe de a fi lipsită de modestie, această intervenție va fi o reparație și un început necesar de capitol de istorie și critică literară, care însă ar fi fost mereu amânate dacă lăsate doar pe mâna liderilor actuali ai opiniei din lumea literară, în majoritate bărbați, și nu dintre cei care înțeleg sau care admiră condiția femeii.
Angela Furtună
angela.furtună@gmail.com