Asumarea Crucii – calea mântuirii în Hristos

„Zis-a Domnul: cel care voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și mântuiască sufletul său îl va pierde; dar cine-și va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Și ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și va pierde sufletul său? Sau ce ar putea să dea omul în schimb, pentru sufletul său? Iar cine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în acest neam desfrânat și păcătos, și Fiul Omului se va rușina de el, când va veni în slava Tatălui Său cu sfinții îngeri. Apoi a zis către ei: adevărat vă spun vouă că sunt unii, din cei care stau aici, care nu vor gusta moarte, până când nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu, venind cu putere” (Marcu 8, 34-38; 9, 1)
În Evanghelia Duminicii după Înălțarea Sfintei Cruci Mântuitorul Iisus Hristos face referință la cruce zicând: ’De voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie’ (Mc. 8, 34). Apoi, explică spunând: ’cine voiește să-și salveze sufletul său îl va pierde, iar cel ce îl pierde pentru Mine și pentru Evanghelie, spune Mântuitorul Iisus Hristos, acela îl va mântui’ (Mc. 8, 35). Iar apoi întreabă: ’Ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și va pierde sufletul său? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său?’ (Mc.8, 36-37).
Evanghelia acestei duminici conține o mulțime de învățături care se referă la scopul vieții noastre pe pământ. Mântuitorul Hristos ne învață că grija cea dintâi pe care trebuie să o aibă omul în viața pământească este mântuirea sufletului, care este mai de preț decât orice bun trecător din lumea aceasta.
În acest înțeles, Evanghelia ne arată taina mântuirii ca fiind asumare a crucii din viața personală, lepădare de sine și urmare a lui Hristos.
Dumnezeu respectă libertatea omului
Hristos Domnul cheamă sau invită la mântuire pe toți oamenii, dar nu forțează pe nimeni să-L urmeze, deoarece respectă libertatea omului. De aceea, El zice: ’De voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie’ (Mc. 8, 34). Dumnezeu dorește ca omul să răspundă chemării la mântuire în mod liber, pentru că mântuirea înseamnă iubire față de Dumnezeu și iubire față de aproapele exprimată în mod liber. Prin urmare, noi putem să ascultăm de Dumnezeu sau să fim nepăsători, să-L căutăm sau să-L ignorăm, chiar afirmând că El nu există ori că cerul și pământul ar fi doar rezultatul întâmplării sau al hazardului, nu creația lui Dumnezeu. Ca atare, folosim aerul creat de Dumnezeu, apa creată de Dumnezeu, ne încălzim de la soarele creat de Dumnezeu și ne hrănim din roadele pământului creat de Dumnezeu, în totală necunoaștere sau uitare de Dumnezeu. Trăim doar biologic, fără nici un orizont teologic. Deci libertatea omului este atât de mare, că deși el trăiește în creația lui Dumnezeu, totuși omul se poate comporta ca și când Dumnezeu nu ar exista. Cu alte cuvinte, omul poate răspunde la iubirea Lui sau o poate refuza, poate dobândi mântuirea sau poate pierde mântuirea, se poate uni cu Dumnezeu sau se poate despărți de El.
(† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române)