Astronomii au reușit să observe și să analizeze în premieră o gaură neagră de dimensiuni gigantice, situată la 10 miliarde ani lumină de Terra, confirmând astfel prin observație directă modelele teoretice care descriau aceste fenomene, informează AFP. Anunțul a fost făcut, luni, de Școala Politehnică Federală din Lausanne (EPFL).
Echipa de cercetători a analizat părțile interioare ale discurilor de aglomerare (acreție) care înconjoară găurile negre, „la un nivel al detaliilor de 1.000 de ori mai mare decât capacitățile actuale ale celor mai puternice telescoape”, a precizat comunicatul EPFL.
Pentru aceste analize, cercetătorii au folosit Very Large Telescope (VLT), aparținând European Southern Observatory (ESO), și două „lupe” naturale – o galaxie și mai multe stele.
Găurile negre sunt formațiuni gigantice din spațiu a căror gravitație este atât de puternică încât nimic nu poate să scape forței lor de atracție, nici măcar razele de lumină, acționând ca niște veritabile sifoane de absorbție.
„Am putut să dovedim că cea mai puternică radiație este emisă în regiunea centrală, situată la o zi-lumină de gaura neagră de dimensiuni gigantice” și „am putut astfel să dovedim că energia scade în funcție de distanța față de centrul găurii negre, exact cum precizează și teoria”, a explicat Alexander Eigenbrod de la EPFL.
Astronomii europeni și americani au realizat acest studiu asupra discului de acreție prin examinarea „Crucii lui Einstein”, o iluzie optică cosmică devenită celebră, formată din patru reprezentări ale unei singure surse luminoase – un quasar -, foarte îndepărtată de planeta noastră.
Acest quasar se află la aproximativ 10 miliarde de ani lumină de Terra, iar lumina lui este deviată și amplificată de câmpul gravitațional al unei galaxii mai apropiate, amplasată la o distanță de 10 ori mai mică față de Terra și care provoacă un efect de „lentilă gravitațională”, cunoscut sub numele de „macrolentilă” sau „lupă cosmică”.
Acest efect de amplificare, utilizat în astronomie pentru a observa obiectele la distanță, care altfel ar fi prea îndepărtate sau prea mici pentru a putea fi observate cu telescoapele existente pe glob, a fost sporit și mai mult de „microlentile”, stelele individuale din interiorul acelei galaxii, care au acționat ca niște mici lupe secundare.
