Ăștia sigur sunt zdraveni!?

Săptămâna aceasta se dă startul în cea mai așteptată competiție fotbalistică a anului la nivel de echipe reprezentative: turneul final al Campionatului European, la care România, că în basmul parafrazat, a ouat o mărgică amărâtă pe care oficialii încearcă să ne-o prezinte ca pe un diamant de mii de carate, respectiv calificarea alături de celelalte 23 de participante. Ca să înțelegeți exact ceea ce spun, vă reamintesc (iar pentru cei foarte tineri o spun probabil în premieră) căla turneul final din 1984, când antrenor era Mircea Lucescu și România s-a calificat pentru prima oară, numărul total al echipelor din turneul final a fost de 8. Așa cum vara nu-i caiarna, nici să fii printre primele 8 nu-i egal cu a fi printre cele 24! Argumentul că acum sunt mult mai multe țări pe continent nu e tocmai valabil, pentru că e caîn „Alexandru Lăpușneanu”: „Mulți, dar prosti!”. Cu noroc nemăsurat, ne-am trezit acolo. Era de așteptat ca ăștia convocați să mănânce jar, să pârjolească gazonul, inclusiv în amicalele cu adversari de tot hazul: Bulgaria de 7 meciuri n-a mai câștigat, iar Liechtenstein e pe locul 202 în lume… și până acum am bătut-o de 7 ori din 7! În loc să nu știe cum să joace mai bine, mai spectaculos, mai eficient, pe ăștia, fotbaliști și oficiali deopotrivă,îi freacă alte alea. De pildă, accidentarea lui Moruțan, căruia însemn de omagiu (ăștia nu știu nici măcar că nu toate numele care încep cu M sunt Messi ori Maradona!) Stanciu îi va purta numărul pe spate, 21, iar 10 al lui se va vedea pe cârca lui Hagi. Asta a fost singura lor realizare din cantonamentul și cele 2 amicale în care ne-au îmbolnăvit de nervi.