Așteptau, dar nu acceptau; sperau, dar se îndoiau

„Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăși să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun și putere am iarăși ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu. Iarăși s-a făcut dezbinare între iudei, pentru cuvintele acestea. Și mulți dintre ei ziceau: Are demon și este nebun. De ce să-L ascultați? Alții ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon să deschidă ochii orbilor? Și era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului și era iarnă. Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon. Deci L-au împresurat iudeii și Îi ziceau: Până când ne scoți sufletul? Dacă Tu ești Hristosul, spune-o nouă pe față. Iisus le-a răspuns: V-am spus și nu credeți. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile Mele. Oile Mele ascultă de glasul Meu și Eu le cunosc pe ele, și ele vin după Mine. Și Eu le dau viață veșnică și nu vor pieri în veac, și din mâna Mea nimeni nu le va răpi.” (Ioan 10, 17-28)
În discuția cu mai-marii iudeilor, Domnul Iisus Hristos a vorbit despre mesianitatea Sa și despre misiunea Sa în această lume: El este Mesia, Cel prezis și așteptat de poporul ales! Toate acestea nu erau ușor de înțeles și de acceptat în contextul lumii de atunci. Pentru noi cei de astăzi, când citim cuvintele rostite de Domnul Hristos, totul se prezintă mult mai clar și înțelegem cine este El, de ce a venit, care este misiunea Sa. Cei de atunci așteptau, dar nu acceptau; sperau, dar se îndoiau. Mulți dintre cei care fuseseră martori ai minunilor sau ascultaseră cuvintele Mântuitorului credeau necondiționat în El. Dar mai erau mulți dintre cei care doreau noi dovezi. Unora le sunt suficiente doar cuvintele, pe alții nu-i conving nici minunile. Sfântul Ioan Damaschinul așa ne spune: „Lucrurile mai presus de fire pot fi înțelese doar prin puterea credinței!” (Sursa: Ziarul Lumina)