Un jurnalist american numea abilitatea de a aștepta „o atitudine de maestru”. Dacă vrei s-o dobândești, trebuie să ai trei calități. Mai întâi, smerenia. Smerenia pe care ne îndeamnă împăratul David să o avem când zice într-unul din psalmii scriși de el: „Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor, așa se uită ochii noștri la Domnul Dumnezeul nostru”.
În viață există o corelație între condiția socială și așteptare
Oamenii cu un statut social modest sunt mai răbdători, pentru ei așteptarea nu-i o povară așa de greu de purtat ca pentru cei aflați sus, care doresc ca totul să se întâmple pentru ei repede și bine. Iarăși, cei înțelepți învață să aștepte cu răbdare. Așteptarea ne amintește că nu noi deținem controlul: ea ne aduce smerenia acolo unde suntem deficitari față de această virtute.
În al doilea rând, încrederea, după cum spune Înțelepciunea lui Solomon: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, și nu te bizui pe înțelepciunea ta!”
În cazul acrobaților de la trapez există o relație specială între cel ce zboară și cel ce prinde. Odată ce acel care zboară se desprinde, el trebuie să aibă încredere că partenerul său îl va prinde. Tot astfel, noi trebuie să facem ce ne spune Dumnezeu, apoi să așteptăm, chiar și când nu vedem mâna Lui la lucru în mod clar. Acestea sunt perioadele în care ne adâncim și ne întărim credința. Apoi, răbdarea. „Suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea.”
Un poet contemporan mărturisea: „În rugăciune, suntem conștienți că Dumnezeu este la lucru și că atunci când circumstanțele sunt pregătite, când ceilalți sunt la locul potrivit și când inimile noastre sunt pregătite, El ne va chema să acționăm. Așteptarea într-o stare de rugăciune este un refuz disciplinat de a acționa înainte ca Dumnezeu Să o facă”. Așadar cuvântul pentru astăzi este: „Învață să aștepți, aceasta este atitudinea unui maestru!”.
(Sursa: Ziarul Lumina)
