Așteptăm finala

Nimic surprinzător în calificarea Stelei, dar zău că s-ar fi putut califica lejer în semifinale ambele noastre combatante. Rapidul a fost, cred eu, mai convingător ca echipă „europeană” decât Steaua, lipsindu-i însă bruma de „zvâc” (sinonim cu „baftă”) care să ducă la inversarea rolurilor în această dramă în două acte, din care parcă tot am ieșit nițeluș șifonați la imagine. Mă refer la gestul incalificabil al unei bande de suporteri, din finalul partidei. Și poate ne explică jandarmii și polițiștii de la filtre cum au reușit ăștia să intre pe stadion cu bolovani prin buzunare. Pentru ca mârlănia să nu se oprească aici, am aflat că la Timișoara, unde te-ai putea aștepta la orice altceva, numai la asta nu, alte bande de „suporteri” (ai lui Poli, desigur) nu i-au lăsat pe fanii Stelei să-și trăiască bucuria, agresându-i în mod absolut cretin. Adică la fel de cretin ca declarațiile ciobanului suprem al Stelei care a reușit să mai toarne și el un strop de gaz pe focul arzând mocnit la granița dintre PD și PNL, dintre Băsescu și Tăriceanu, dintre civilizația Europei și mârlănia din Balcani. Mai e mult până departe, iar toate imaginile pe care le vedem la televizor de la alții par să nu aibă nici o influență asupra murdăriei din ograda noastră. Iar la urmă vin și mă-ntreb: ce-o fi căutat totuși Băsescu la șprițane printre steliști, ba și umăr la umăr cu ăla ale cărui vorbe îl ținuseră departe de stadion? Trecând la meciul propriu-zis, am să spun că singurul lucru remarcabil a fost soliditatea ambelor echipe. Jocul n-a strălucit, iar în perspectiva dublei cu Middlesborough chiar mă îngrijorează lipsa de siguranță a lui Carlos pe care am constatat că îl cam lasă psihicul când se află sub presiune. Iar la Middlesborough va fi presiune, nu jucărie. Vă mărturisesc că n-am crezut nici o clipă că englezii pot întoarce rezultatul în așa hal încât să se și califice, mai ales că după un sfert din timpul de joc Basel conducea cu 1-0. Faptul că au înscris totuși de 4 ori nu e înspăimântător decât dacă n-avem altceva de comentat. „Boro” joacă simplu, după vorbă, după port, tipic englezește deși englezi în lot sunt doar cu 2 sau 3 mai mulți decât la Steaua, unde se știe că… nu-i nici unul! Dar jocul lor e ca pe vremea lui Stanley Matthews: sus, tare și înainte! Mai încearcă, rar, câte unul, câte un dribling. Îți dai seama că asta a vrut numai când îl vezi căzut, după ce s-a împiedicat de mingea care pare să-l încurce rău. Middlesborough n-a câștigat. Basel s-a bătut singură. Bravo Steaua, abia așteptăm finala!