Aștept provincia!

Una dintre eternele prejudecăți ale românilor este aceea că marea și adevărata cultură are musai buletin de București. Aș! Ia să vedem cum apar culturnicii Capitalei în oglinda unei reviste din… Pașcani! Ați citit bine: Pașcani. Intitulată „Spiritul critic” și tipărită cu precizarea „revistă cu volum și periodicitate variabilă” (adică, apare când iese de sub tipar) publicația pășcăneană a ajuns la nr. 23. Se ocupă de literatură și-i finanțată de grupul de firme Kosarom, lider regional pe piața produselor din carne de porc. Iată una dintre sponsorizările spectaculoase, pe cât de neașteptată, pe atât de utilă și lăudabilă: salamul are viață scurtă, revista, format carte, rămâne în raftul bibliotecii. Sufletul acestei publicații este criticul Leonard Gavriliu, care, nu știu de ce, crede c-ar avea nevoie numaidecât de „acoperirea” unui director onorific și a unui colegiu de redacție mai degrabă formal (mă îndoiesc să fi fost întrunit barem odată!), câtă vreme are destulă sevă în condei pentru a susține cu profesionalism și autoritate mai toată revista. Recunoaștem, în textele semnate cu sumedenie de pseudonime, verbul vioi, exact, cultivat, argumentarea minuțioasă și erudită, stilul coroziv și, totuși, elegant, ale aceluiași Gavriliu. Care nu suferă de complexul provinciei: dimpotrivă, are curajul să arate cu degetul puținătatea științei de carte în cazul unor personaje ce nu se sfiesc să declare public că profesiunea lor ar fi tocmai cultura. Iat-o, de pildă, pe ziarista Dana Piciu, de la „Jurnalul național”. Trimisă pe meleaguri sibiene, onorabila afirmă fără să clipească (și nu numai odată!) că „Păltinișul e marcat” de amintirea lui… Nicolae Noica. Festă nu doar a memoriei (Nicolae Noica a fost… un ministru țărănist), ci, mai ales, limpede dovadă a inculturii… enciclopedice proprie don’șoarei care, după cum se vede, nu numai că n-a citit barem accesibilul „Jurnal de la Păltiniș”, dar nici n-a auzit de filosoful Constantin Noica, autorul „Rostirii filosofice românești”! N-are habar, dar scrie! N-ai crede: nu-i mai breaz nici pițigăiatul teleast Stelian Tănase, care se bagă mereu ca musca peste Dinescu, ne lăsându-l să-și termine nici o frază, pentru a-și plasa intervențiile lui de doi bani. Așa zărghit cum e, Dinescu are, câte odată, și ceva de spus cu miez și tâlc. Tănase nu-l lasă, crâmpoțindu-i mereu discursul. Autorul buchetului de volume intitulate „Trecute vieți de doamne și domnițe” ar fi, apud Tănase, Nicu Gane. Ba-i Constantin Gane! – i se arată, de la Pașcani, cartonașul galben. Tot Tănase, și tot într-un dialog de prim-time cu Dinescu, afirmă ritos că replica „Aiasta nu se poate, Maiestate!” i-ar aparține lui Barbu Știrbei. Ba lui Lascăr Catargiu! – vine îndreptarea din orașul lui Sadoveanu. Nu scapă de admonestări nici Cristian Tudor Popescu, combatant la o emisiunea TV în care „referirile culturale dădeau în clocot”. Potrivit lui CTP, „Dacia preistorică” ar fi opera lui Ovid Densusianu. Ba a lui Nicolae Densusianu! – se strigă de pe malul Siretului. Vine la rând simpaticul dramaturg Horia Gârbea, care îl declară, în „România literară”, pe A. Toma autor al articolul violent anti-arghezian „Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei”. Oricare cenaclist știe (sau ar trebui să știe) că infamul text n-a fost scris de A. Toma, ci de… Sorin Toma… Și tot așa înainte. Veți spune că-s mărunțișuri. Chiar sunt – dar demonstrează limpede puținătatea bagajul cultural aflat la îndemâna combatanților noștri întru cultură. Iată că nasc și-n provincie gazete, și cum „România literară” a devenit cu evidență o publicație de grup, polul interesului revuistic începe a se deplasa pe la Focșani, Pitești, Tg. Jiu, de ce nu și la Suceava, orașe în care, cultural, altă dată nu se întâmpla mai nimic. Începe să se întâmple!