Astenii de primăvară

S-A PROSTIT ȘI HAGI! Pasiunile din fotbal întunecă mințile! I-am iertat „regelui” aberația desemnării feciorului său Ianis drept căpitan al echipei Viitorul. Cum se știe, la machedoni, orice gest întreprins în favoarea familiei se cuvine acceptat și aplaudat, da-i de-a dreptul indecent să înscăunezi căpitan peste al de Cernat ori Nicoliță, trecuți pe la Națională, un puștan ce va împlini 18 ani abia în octombrie! Și care, între noi fie vorba, încă n-a rupt gura târgului, rar ridicându-se peste nivelul mediocru al fotbalului românesc (cât despre basna cu achiziționarea la Fiorentina contra unui milion de dolari, nici nu mai vorbim – tăticul confundă iluziile cu realitatea). Considerându-și și echipa parte a familiei, ceea ce, la urma urmei, e de admirat, Hagi se crede obligat să-i ia apărarea și atunci când, flagrant, nu merită. Că echipa merge șontâc-șontâc, se vede de la o poștă; s-a întâmplat și la case mai mari, dar Hagi nu știe să piardă și trântește ultimele eșecuri pe teren propriu în cârca arbitrilor: „Dacă noi n-am avut penalty azi la Nicoliță, mă las de antrenorat!” De i-ar fi fost acordat, nu tot pierdea meciul? Iar faza cu pricina, incertă și discutabilă, este văzută de doi reputați foști arbitri internaționali total diferit, după cinșpe reluări la tv: unul spune da, celălalt, ba. Dacă opinia noastră contează cât de cât, iat-o: n-a fost penalty. Aș, arbitrii sunt de vină („nu suntem lăsați să jucăm!”) chiar și pentru înfrângerea cu CSMS Iași, deși Viitorul a jucat, cum chiar Hagi spunea, lamentabil, și nici un mare reproș n-a fost trecut în contul arbitrajului. Tăticul Hagi, care a adus mari servicii fotbalului nostru și ca jucător, și ca manager-antrenor, afirmă, de-a dreptul scandalos, chiar că „suntem cea mai dezavantajată echipă din campionat”. Halal luciditate: Viitorul a beneficiat de cele mai multe lovituri de la 11 metri din tot campionatul! Așa persecuție mai zic și eu! Coane Hagi, te respectăm, revino cu picioarele pe pământ!
*
ȘI CEDO dă semnale că-i în prag de pierdere a uzului rațiunii, promovând cea mai aberantă și antieuropeană decizie a unei Curți… europene: România va trebui să renunțe la sărbătorirea Dragobetelui, iar cine nu se conformează, va fi sever sancționat! Nu-s fan Dragobete; consider că-i vorba despre un eveniment regional oltenesc și-s incorecte încercările de a-l impune tuturor românilor, după cum n-ar fi corect să cerem celor din Strehaia să adopte „Învierea ursului” de la Bosanci. Dar amândouă-s ale noastre, românești, și fac parte din tradițiile acestui popor! A impune discreționar tradiția occidentală a „Valentine’s Day” și, mai ales, a decreta abandonarea unui corespondent cvasiidentic din etnografia și folclorul unei țări membre aduce a gravă nesocotire a însăși devizei UE, „Unitate în diversitate”, și a setului de valori europene afișat pe site-ul oficial, unde, la capitolul „Demnitate umană”, se vorbește despre „respectul diversității culturale”. UE, prin intermediul CEDO, stabilește fără să clipească precum că doar „sărbătoarea occidentală «Valentine’s Day» îndeplinește standardele actuale de toleranță și multiculturalism” (Dragobetele ce hibă o fi având?), iar Ministerul Român de Interne se consideră obligat să adopte acte normative de sancționare a manifestărilor publice prilejuite de hingheritul Dragobete! Mare-i grădina lui Dumnezeu! Interesante sunt argumentele prin care grupul de persoane ce a reclamat la CEDO nerecunoașterea oficială a Valentine’s Day în România (iaca de ce nu mai puteau dumnealor; care să fi fost mobilul real al demersului, doar, cum se știe, costă zdravăn?): „Sărbătoarea Dragobetelui are un caracter mistic-conservator, heterosexual, fiind o sărbătoare discriminatorie repopularizată de tineri tradiționaliști care nu doresc să-și scoată iubita la restaurant conform tradiției occidentale”. Deci, nu-i „european” să fii „tânăr tradiționalist” și, mai ales, să nu-ți „scoți iubita la restaurant de 14 februarie”! Cum a putut să trateze cu seriozitate onorata Curte o sesizare atât de idioată și de neeuropeană, greu de priceput. Cu una, cu alta, românii încep să se simtă tot mai îngrădiți și mai strâmtorați în țara lor.