Astăzi sunt Moșii de iarnă

Astăzi sunt Moșii de iarnă. De ce a rânduit Biserica una dintre cele mai importante zile de pomenire a morților în sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți? Ziua de sâmbătă a fiecărei săptămâni, cu excepția celor în care rânduiala tipiconală nu prevede acest lucru, este consacrată pomenirii morților. Așa cum fiecare duminică este o aducere aminte și o retrăire a Învierii Domnului, fiecare sâmbătă este o imitare a Sâmbetei Mari, în care Mântuitorul Hristos S-a aflat „în mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, în rai cu tâlharul și pe scaun împreună cu Tatăl și cu Duhul“, așa cum mărturisim într-un tropar al Sfintei Liturghii. Există în cursul anului bisericesc și două – în unele zone trei – sâmbete în care cei adormiți sunt comemorați în mod solemn, într-un mod general și anonim. Prima dintre ele este cea despre care m-ați întrebat, Sâmbăta Moșilor de iarnă, care precede Duminica Înfricoșătoarei Judecăți sau a lăsatului sec de carne, când, așa cum spune Sinaxarul zilei, „dumnezeieștii Părinți au hotărât pomenirea tuturor celor din veac adormiți întru dreapta credință, în nădejdea învierii veșnice“.
A fost rânduită comemorarea în această sâmbătă, pentru că în ziua următoare este prăznuită Cea de-a Doua Venire a Domnului, când va judeca lumea. Rugăciunea pentru cei adormiți devine, astfel, o imagine a marii adunări eshatologice care va preceda Judecata, la care sperăm să dobândim cu toții răspuns bun. A doua zi de pomenire generală a morților este Sâmbăta Moșilor de vară, care precedă Duminica Pogorârii Sfântului Duh. A fost rânduită pentru ca și cei adormiți să se bucure în ziua următoare împreună cu noi, cei vii, de venirea Duhului Sfânt. Și, așa cum spuneam, în unele zone ale țării, este prăznuită și Sâmbăta Moșilor de toamnă, chiar dacă nu este consemnată ca atare în cărțile de slujbă. Data este legată fie de sărbătoarea Sfântului Dimitrie-Izvorâtorul de mir, fie de prima sâmbătă a lunii noiembrie.
De ce sunt numite aceste sâmbete „ale Moșilor“?
În Biserica Ortodoxă Română, toate aceste sâmbete sunt numite ale Moșilor, deoarece prin cuvântul „moș“ sunt denumiți înaintașii dintr-un neam („din moși-strămoși“ este o expresie care arată vechimea necunoscută).
Mai sunt și alte zile de pomenire generală a morților?
Alături de sâmbetele morților, mai există și alte câteva zile de pomenire generală a morților, care nu au aceeași însemnătate, dar care sunt foarte importante și respectate cu multă evlavie de creștinii ortodocși. Mai întâi, în perioada Postului Mare, se fac pomeniri generale ale morților în sâmbetele a doua, a treia și a patra. În practică, în Postul Mare există și rânduiala sărindarelor, adică a pomelnicelor pe care credincioșii le aduc la biserică, pentru a fi pomenite timp de 40 de zile. „Dezlegarea“ sau finalul acestor pomeniri se face în Sâmbăta lui Lazăr, dinaintea Duminicii Floriilor. Obiceiul de a se face ultimul parastas al sărindarelor în Joia Mare este total greșit, deoarece, conform rânduielii tipiconale, după Sâmbăta lui Lazăr, până în Duminica Tomii, nu se fac parastase. Totodată, făcându-se așa, Joia Mare se transformă într-o sâmbătă a morților, semnificația deosebită a zilei fiind umbrită de pomenirile care se fac. Ziua Înălțării Domnului este considerată o zi a pomenirii eroilor, adică a tuturor celorcare și-au dat viața pentru „apărarea patriei și a credinței strămoșești, pentru întregirea neamului, pentru libertatea și demnitatea noastră“. Sunt pomeniți acum, pentru ca și sufletele lor să se înalțe la Dumnezeu, în slava Sa. În Biserica Ortodoxă, pomeniri ale morților se fac și în zilele hramurilor bisericilor, la care sunt amintiți în mod deosebit ctitorii lăcașurilor de cult și toți membrii comunității respective trecuți la Domnul. Se realizează, astfel, comuniunea tuturor membrilor comunității din toate timpurile.
(Diac. Ciprian Bâra)