Astăzi, Sfântul Mucenic Ioan Valahul

Sfântul Mucenic Ioan Valahul s-a născut în anul 1644 într-o familie de țărani evlavioși din Oltenia. A fost crescut de mic în dreapta credință, iubind pe Dumnezeu, Biserica, rugăciunea și ascultarea de părinți. Se numește „Valahul” pentru că era de neam din Valahia, adică din Țara Românească (în vechime, popoarele străine îi numeau pe români vlahi sau valahi, adică neam de obârșie latină, iar amintirea aceasta se păstrează până astăzi în numirea Sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei).
A trăit la jumătatea secolului al XVII-lea, în timpul domnitorului Mihnea al III-lea Voievod – numit și „Turcitul” (1658-1659). În anul 1659 tânărul Ioan a fost luat rob la turci la vârsta de numai cincisprezece ani. Trecând Dunărea, turcii și-au împărțit robii, iar tânărul Ioan a ajuns în stăpânirea unui ostaș turc desfrânat, care a încercat să profite de el, însă acesta l-a refuzat cu scârbă, mărturisind că este creștin și urăște necuratele patimi păgânești. Astfel, sfântul, întărit de râvna credinței în Hristos, l-a lovit pe tiran, ucigându-l. Ceilalți ostași l-au legat în lanțuri și, după câteva luni de chinuri și de mers pe jos, turcii au ajuns la Constantinopol, iar fericitul și neîntinatul Ioan a fost dat ostatic femeii turcului ucis de el pe cale, drept pedeapsă, ca să-i fie slugă până la moarte. Acea femeie îl ademenea spre necurata desfrânare și spre legea mahomedană, încercând să-l convingă să se lepede de credința cea dreaptă în Hristos. În cele din urmă, văzându-se refuzată, femeia l-a dat pe Ioan conducătorului cetății, care l-a aruncat în temniță, fiind supus la foarte multe chinuri.
În final a fost dus în Parmac – Kapi, aproape de Bazestani, tot în Constantinopol, ca să-l spânzure. Astfel, în anul 1662, după multe chinuri a trecut la cele veșnice, suferind moarte martirică. Viața sfântului, împreună cu pătimirea sa, a fost scrisă de Ioan Cariofil, un învățat grec din vremea lui, și apoi în 1799, viața și martirul său au fost tipărite la Veneția de către Nicodim Aghioritul, pentru ca 50 de ani mai târziu să fie retipărite la Atena. Patriarhia Ecumenică și Ortodoxia greacă, în general, îl recunoșteau pe Ioan Valahul ca sfânt, trecându-l în Mineiul tipărit la Constantinopol în 1843. La români viața sfântului a fost tipărită prima dată în 1801, la București, fiind mai apoi trecut în Mineiul de la Neamț din 1846. Sfântul Mucenic Ioan Valahul intrase în conștiința credincioșilor români și greci deopotrivă, dar generalizarea cultului s-a săvârșit abia în februarie 1950, prin decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
(Ziarul Lumina)