În Ierusalim.
Sfânta avea o mare dorință de a merge la Ierusalim pentru a se închina la Locurile Sfinte și a rugat fierbinte pe Hristos și pe Prea Sfânta Sa Maică să o învrednicească să facă acest lucru. Rugăciunea i-a fost auzită în urma multelor virtuți pe care le-a deprins în biserica Maicii Domnului. Prin rânduiala lui Dumnezeu, s-au găsit unii creștini care au luat-o împreună cu ei la Ierusalim. După ce s-a închinat la Locurile Sfinte, a mers în pustiul Iordanului și s-a oprit la o mănăstire de maici. Nu este ușor a descrie câte ispite i-a adus acolo diavolul și prin câte nevoințe l-a înfruntat, învingându-l. Băutura ei era numai apă și aceasta foarte puțină. Ca așternut folosea o rogojină, avea o singură haină și aceasta veche și ruptă. Cântarea pe care o înălța Domnului și rugăciunea erau neîncetat pe buzele ei. Culmea virtuților ei erau înfrânarea și smerenia. Se străduia să trăiască precum a trăit și Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Ilie -Înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos – și Sfânta Maria Egipteanca viețuitoare în această regiune timp 47 de ani. S-a hotărât să rămână în pustiul Iordanului unde gustase cele mai alese bucurii duhovnicești.
Într-o noapte, priveghind ca de obicei în rugăciune și asceză cu mâinile ridicate către cer, a văzut un înger luminat sub formă de tânăr, care a venit alături de ea și i-a zis: Lasă pustiul și întoarce-te în patria ta, unde vei da trupul tău pământului – pentru că pământ ești și în pământ te vei întoarce – iar sufletul tău se va duce în cer alături de Mirele tău pe care L-ai iubit mai mult decât pe părinți, pe rude și toate bunurile din lume. Și-a dat seama că este o vedenie dumnezeiască și s-a bucurat mult pentru că se va despărți de pământ și va pleca la cer.
A doua vizită la Constantinopol.
După această poruncă sfântă părăsește pustia iubită și, la vârsta de 25 de ani, se întoarce în Constantinopol. Aici se închină în măreața biserică Sfânta Sofia, în biserica Maicii Domnului din Vlaherne și la alte locuri de închinare. În fața icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Vlaherne îngenunchează, ridică mâinile și vărsând multe lacrimi se roagă: Stăpâna mea Prea Sfântă, pe tine sprijin întreaga mea viață, în tine mi-am pus nădejdea. Nu îndepărta pe săraca roaba ta, nu mă ocoli pe mine, păcătoasa. De mică am iubit pe Fiul tău și Dumnezeul meu. Tu cunoști slăbiciunea firii omenești și greșelile mele. Nu am altă nădejde. Tu ești păzitoarea întregii mele vieți. În pustiu pe tine te-am avut ajutor și acum, când m-am întors în lume, fii iarăși ajutorul meu. Pentru aceasta, rămâi alături de mine și-mi fii povățuitoare și călăuzitoare până la sfârșitul vieții mele.
În Kallicrateia.
După ce s-a rugat și a primit multe binecuvântări, a pornit pe drumul de întoarcere spre casă, bolnavă și sfârșită. Starea i-a fost înrăutățită și mai mult de o furtună în timpul căreia era în pericol de a se scufunda cu vaporul. Marinarii încercau cu greu să ajungă la un țărm potrivit. Când Parascheva a simțit pericolul a strigat kalhv kravtei (…) și de atunci, conform tradiției, acel loc s-a numit până astăzi Kallicrateia.
Kallicrateia, numită actualmente Mir Marsinan, este situată la țărmul Golfului Athira (Büyük Çekmeçe), în partea de Sud-Est a Traciei. Aici se găsea monumentul și biserica Sfintei Parascheva. Mai târziu, biserica a fost transformată în moschee. În 1980 a fost dărâmată și în locul ei s-a construit o moschee nouă.
Conform unei mărturii, Sfânta Parascheva a ajuns în Epivata unde a întemeiat o obște care se ocupa cu îngrijirea săracilor, a îngrijit de biserică și a ajutat pe cei suferinzi, pe văduve, pe orfani, pe bătrâni și pe toți care erau în nevoi. Conform altei mărturii, mai demnă de luat în seamă, a venit în Kallicrateia din Tracia răsăriteană și a îngrijit biserica Sfinților Apostoli. A petrecut aici doi ani, străină și necunoscută de nimeni.
Plecarea la Domnul a Sfintei Parascheva
La vârsta de numai 27 de ani și-a dat sfântul suflet în mâinile Domnului pe Care L-a iubit din copilărie. Trupul ei a fost înmormântat aproape de mare.
Au trecut mulți ani. Localnicii au uitat-o pe străina care se nevoise și îngrijise de biserica lor. Însă, Dumnezeu, Care-i slăvește pe cei ce-L iubesc pe El, nu a uitat-o. După mulți ani, marea a aruncat pe țărmul Kallicratiei trupul neînsuflețit al unui marinar. Acesta mirosea foarte urât și nimeni nu îndrăznea să treacă prin locul acela. Pe aproape, se nevoia un călugăr stâlpnic care se ruga zi și noapte. Nemaisuferind mirosul greu, monahul a coborât de pe stâlp și a rugat câțiva localnici să îngroape acel trup. În momentul în care săpau au găsit în pământ un trup nealterat. S-au mirat, însă fiind oameni simpli, nu au dat importanță acestui fapt și au aruncat trupul greu mirositor al marinarului în aceeași groapă și au acoperit amândouă trupurile. Totul a fost dat uitării.
Un om evlavios din sat, pe nume Gheorghe, iubitor de Hristos, se ruga acasă ore în șir în timpul nopții. Odată, înspre zori, a adormit puțin, și a visat o tânără îmbrăcată în alb ca o împărăteasă, șezând pe un tron strălucit, înconjurată de multe cete de ostași luminați. Când el a văzut aceasta, s-a înspăimântat și a căzut la pământ, neîndrăznind să privească la strălucirea și frumusețea lor. Unul dintre ostașii strălucitor îmbrăcați l-a prins de mână, l-a ridicat și i-a zis: Gheorghe, de ce ați nesocotit trupul Cuvioasei Parascheva? Luați-l repede și puneți-l într-un sicriu strălucitor pentru că Împăratul Cerului a slăvit-o în cer și vrea să o mărească și pe pământ. Și împărăteasa îmbrăcată în alb i-a zis: Luați repede moaștele mele și le puneți într-un loc de cinste, pentru că nu pot să suport mirosul acestui om. De asemenea, i-a descoperit locul unde era înmormântată, numele și locul ei de origine.
În aceeași seară, o altă femeie binecuvântată din sat, evlavioasa Eftimia a avut în somn aceeași vedenie. Dimineața, amândoi au povestit aceste vedenii consătenilor. Toți au alergat la mormânt și au găsit trupul nestricat al Cuvioasei răspândind o bună mireasmă și făcând multe minuni atunci când l-au mutat cu sobor de preoți și credincioși în biserica Sfinților Apostoli din Kallicrateia.
Unii cercetători spun că sfintele moaște au rămas la Epivat aproximativ 200 de ani, iar nu în Kallicrateia. Minunile care au urmat atât în acel sat, cât și în celelalte sate de unde au fost aduși bolnavi aici, dovedesc sfințenia ei. Erau vindecați tot felul de bolnavi, infirmi și demonizați. Sfintele ei moaște au devenit un izvor de vindecări. Nenumărați credincioși veneau zilnic să sărute sfintele moaște și să o roage pe Cuvioasa Parascheva să mijlocească la Dumnezeu pentru izbăvirea lor.
După aproximativ 200 de ani moaștele Sfintei Parascheva au fost mutate la Târnovo – capitala Imperiului vlaho-bulgar.
(www.sfparascheva.ro)
