Din cele patru posturi de peste an, cel mai important este Postul Mare sau Postul Paștelui. Însăși denumirea ne indică că acest post este urcușul nostru spre Înviere. Încă de la începutul Postului Mare se întrezăresc Crucea Golgotei și Învierea. Cele 40 de zile de post, Sfinții Părinți le aseamănă cu 40 de trepte: la prima de jos stă Adam, iar la cea de sus ne așteaptă Hristos, Biruitorul păcatului, morții și al diavolului.
Prima săptămână din post În prima săptămână din Postul Paștelui, în primele patru zile, se citește în biserici canonul Sf. Andrei Criteanul, iar la sfârșitul săptămânii, creștinii adevărați se spovedesc și se împărtășesc cu trupul și sângele Domnului Hristos. Acest canon este de o frumusețe și profunzime deosebite, mesajul axându-se pe pocăință și îndreptare. Credinciosul își recunoaște întunericul faptelor sale, își cere iertare de la Dumnezeu, cere curățire și iluminare: „chip făcând grozăviei patimilor mele, cu pofte iubitoare de dezmierdare, mi-am stricat frumusețea minții” (din canoanele cântării a 2-a), dar mai apoi se roagă: „luminează-mă și mă îndreptează la poruncile Tale, și mă învață Mântuitorule să fac voia Ta” (cant. a 5-a).
Să privești cu ochii lui Dumnezeu Ce înseamnă să ai o minte frumoasă? Știind că Dumnezeu este înțelepciunea, dreptatea, iubirea, frumusețea prin excelență, ne dăm bine seama că a avea o minte frumoasă înseamnă să ai mintea lui Dumnezeu! Adică să privești totul și pe toți cu ochii lui Dumnezeu. Dar cum e posibil să căpătăm vederea lui Dumnezeu? Înseamnă să gândești și să făptuiești totul împreună cu EL. Înseamnă să ții poruncile; să-L imiți pe Hristos. Iisus ne este nouă pildă desăvârșită de gândire, comportament și făptuire. Și așa, încetul cu încetul, dobândim frumusețea minții.
Există vindecare? Sigur că da, prin Dumnezeu: „Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu, li m-a auzit din iadul cel mai de jos, și a scos din stricăciune viața mea” (c. a 6-a). Nimeni nu poate
să-L aibă pe Hristos drept Mântuitor, dacă mai înainte nu-L va avea de Învățător. Fără întoarcere, fără căință, fără respectarea poruncilor (inclusiv a postului) nimeni nu va ajunge la Dumnezeu.
„Doamne (…) curățește-mă de toată răutatea și păcatul (…) Păzește-mă neîntinat (…) și dăruiește-mi, după bunătatea Ta, ale Tale să le gândesc și ale Tale să le cuget, și întru voile Tale să petrec, de frica Ta să mă tem, ca să fac cele bine plăcute Ție, până la răsuflarea mea cea mai de pe urmă” (rugăciune la catisma a 12-a).
Postul adevărat Este cel trupesc împletit cu cel sufletesc. Adică abținerea de la unele alimente, dar și oprirea de la rău. Sf. Ioan Gură de Aur zice: „Postiți? Arătați-mi-o prin fapte. Cum? De vedeți un sărac, aveți milă de el; un dușman, împăcați-vă cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiați; o femeie frumoasă, întoarceți capul. Nu numai gura și stomacul vostru să postească, ci și ochiul, și urechile, și picioarele, și mâinile voastre, și toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate și de hrăpire și de lăcomie. Picioarele, nealergând la priveliști urâte și în calea păcătoșilor. Ochii neprivind cu ispitire frumusețile străine… Gura trebuie să postească de sudalme și de alte vorbiri rușinoase.
Roadele postului sunt sănătate trupească și sufletească. Postul nu omoară pe nimeni, decât patimile din noi. Respectând posturile și având o viață cumpătată, conformă cu voia lui Dumnezeu, vom trăi mai mult. Astfel Sf. Pavel Ieremitul a trăit 113 ani, Sf. Antonie cel Mare, 105 ani, Sf. Arsenie cel Mare, 120 ani, Sf. Teodor, 105 ani, Sf. Ioan Tacutul – 104 ani, Sf. Macarie – 100 ani etc. Dar fericirea cerească de care se bucură aceștia cine o va spune?!
Dușmanii Postului Diavolul: „nu-i necesar postul, căci nu ceea ce intră în gură spurcă omul…”; lumea: „cine mai postește azi, nu te lua după babe…”; trupul: „o, cât o să mă mai chinuiești, lasă, la bătrânețe ai să postești”. Ce le vom răspunde? Nu alimentele spurcă pe om, dar fără înfrânare, fără exersarea voinței și fără o pauză de la unele alimente, nu dobândim sănătate trupească și duhovnicească. Lumii necredincioase să-i arătăm că milioane de creștini adevărați de pretutindeni postesc și astăzi, așa cum au postit și înaintașii noștri. Iar trupului nu-i mai răspundem, ci-l dirijăm după voința noastră fermă, către Dumnezeu prin postire trupească și sufletească! Sf. Ap. Pavel zice: „Drept aceea, fraților, nu suntem datori trupului, ca să viețuim după trup. Căci dacă viețuiți după trup, veți muri, iar dacă ucideți, cu Duhul, faptele trupului, veți fi vii”.
(Alina Voiculescu)