Prima săptămână din Post Paștelui se numește Săptămâna Mare. Săptămâna dinaintea Sfintelor Paști se numește Săptămâna Patimilor. De ce este mare prima săptămână? Este mare pentru noi, pentru că noi suntem aceia care putem profita de aceste rânduieli.
Orice în lumea aceasta are o rânduială. Observați că toate instituțiile din lume au o rânduială. Orice în lumea aceasta are o rânduială. Iar Biserica are o rânduială pentru fiecare perioadă a anului și chiar pentru fiecare zi.
Iată că și noi acum facem o rânduială, o rânduială care are vechime.
În cărțile noastre de slujbă – unii dintre dumneavoastră citiți din ele – ați văzut că există anumite mențiuni. Când se face așa, cum se face… La un moment dat, când slujba este foarte lungă, scrie acolo că putem să citim restul slujbei acasă. De ce? Pentru că Biserica nu urmărește osteneala și îngreunarea vieții omului, ci urmărește aducerea lui într-o rânduială.
Noi, prin postul pe care vrem să îl începem, nu urmărim altceva decât să intrăm într-o rânduială. Lucrul acesta îl facem timp de o viață. Constatăm că ne apropiem de mormânt și încă n-am intrat în rânduială; și avem această dorință continuă, de a intra în rânduială. Cei care părăsesc lumea aceasta și se retrag la sfintele mănăstirii, mai ales în pustiu, reușesc să aibă o rânduială…
Rânduiala, însă, nu face compromis. Din păcate, noi mergem în rânduială câțiva ani, uneori și apoi întrerupem această rânduială, pentru că se ivește ceva în viața noastră. Fie un necaz, fie o bucurie. Și stricăm rânduiala.
La spovedanie sunt atâția care spun: „Părinte, 10 ani am reușit sau 11 ani am reușit să fiu nelipsit la biserică și uite, deodată s-a ivit situația aceasta și așa de rău îmi pare…”. Ce înseamnă? Înseamnă că și-a ieșit creștinul din rânduiala lui…
Postul are o rânduială și ne introduce în rânduială. Noi intrăm în Post cu dorința de rânduială și este bine să dorim ducerea rânduielii până la capăt. Nu întotdeauna facem așa. Sunt așa de multe momente în viața noastră din Post, încât suntem aproape siguri că vom strica rânduiala. Unii, de exemplu, ne punem încă de la început în gând să postim doar prima și ultima săptămână. Alții nu pornim cu dorința de rânduială, de aceea nici nu o ducem la capăt.
Rolul slujbelor este să ne introducă într-o rânduială. Biserica are o rânduială. Rânduiala aceasta face din viața noastră, o viață plăcută lui Dumnezeu, iar pentru noi aduce pace, liniște.
Am fost zilele trecute în Moldova, am trecut pe la câteva mănăstiri. Întruna din ele starețul vorbea la telefon cu cineva care le băga acolo curent și care s-a anunțat: „Părinte stareț, vreau să venim acolo cu șeful de la electricitate și așa să facem…” Și starețul a zis: „Nu e bine să veniți săptămâna aceasta. Este săptămâna întâi din Post și la noi bucătăria este închisă. N-o să putem să vă tratăm și nu facem o impresie bună și așa mai departe…” Am întrebat: „Părinte, cum e închisă?”. A zis: „E închisă”. „Cum închisă? Poate un călugăr nu poate să țină post negru toată săptămâna”. A spus: „Dacă nu poate să țină toată săptămâna, o să mănânce la el la chilie mere, pere sau ce are el acolo. Ceva fructe sau rădăcini, ce o mânca el acolo. Dar bucătăria e închisă”.
În mănăstiri, în săptămâna întâi din Post bucătăria e încuiată. De ce? Ca să-și pună la punct rânduiala.
O să citim, în săptămâna a cincea din Post, viața Sfintei Maria Egipteanca. Vedem acolo, în viața sfintei și rânduiala mănăstirii din care făcea parte Sfântul Zosima, cel care a găsit-o în pustie și a împărtășit-o. Și anume: la începutul Postului, călugării porneau în pustiu și se mai întorceau de Florii. 40 de zile în pustiu, așa era rânduiala mănăstirii. Aveau o rânduială.
Este cazul să avem și noi o rânduială, pentru că Postul are o rânduială. Și n-are nici un rost dacă este ținut fără rânduială. El are rânduiala lui, cu metanii, cu rugăciune, cu milostenie, cu vorbă puțină, cu înviorarea trupului, înviorarea feței, cum am auzit în Apostolul și în Evanghelia de astăzi – că se cade nouă să nu arătăm că postim. Adică, mai precis, să nu ne văităm că postim…
Dumneavoastră știți că la Botez ne botezăm în apă. Dar mai știți că ne ungem cu Sfântul Mir, din care se ung toți. De aceea, țările ortodoxe au această unitate de credință, pentru că sunt unși creștinii, respectiv copiii, cu Sfântul Mir, sfințit în Joia Patimilor de arhiereii Bisericii noastre, ai Bisericii respective, din țara respectivă și ne ungem în unire cu toți.
Mai e, însă, încă o unire, încă o rânduială. Acum, când noi ținem post, cu noi mai țin post sute de mii, milioane, zeci de milioane… Nu suntem așa mulți, pentru că Ortodoxia este calea strâmtă și la Ortodoxie nu vine oricine. Nu le convine, e greu în Ortodoxie, pentru că trebuie multă renunțare. Cu noi țin post sute de mii, poate zeci de milioane. Asta înseamnă un lucru extraordinar. Zeci de milioane. Nu putem ști câți țin post, dar cel puțin zeci de milioane deodată ținem post. Deodată.
De aceea, nu trebuie să stricăm postul, nu trebuie să stricăm rânduiala. Nu pentru că a mânca este păcat, ci pentru că noi ne caracterizăm prin rânduială. De aceea facem de fiecare dată caz de rânduială: cum stăm în biserică, ce facem în biserică, cum ne manifestăm. De aceea facem caz, nu din alt motiv. Ce alt motiv să avem? Că cineva vorbește sau că e gălăgie sau că e liniște în biserică nu ne interesează așa mult. Dar e important dacă este sau nu este rânduială, pentru că Dumnezeul nostru este Dumnezeul rânduielii, Dumnezeul nostru este Dumnezeul ordinii, nu al indisciplinei, nu al neorânduielii.
Rânduielile sunt spre binele nostru. Neorânduiala strică. Adevărata gospodină are rânduială în casă. Indiferent cât e de simplă casa, cât e de săracă gospodăria aceea, există orânduială. Rânduiala aceasta este foarte importantă în viața noastră. Și dacă există orânduială în casa noastră, trebuie să existe orânduială și în viața noastră, orânduială în sufletul nostru.
Această o rânduială o începem prin post. O continuăm, o însoțim cu rugăciunea, cu metaniile, bineînțeles cu iertarea și cu lucrarea faptelor bune. Dacă stați și analizați acum, constatați că nu este nimic nou, nu este nimic excepțional și extraordinar. Sunt lucruri obișnuite. Dar, în același timp, dacă observați, de neorânduială – deși am citit de atâtea ori, am predicat de atâtea ori – mereu ne facem vinovați, mereu cădem în neorânduială.
În calendar ați văzut că sunt zile în care mâncăm cu untdelemn, zile în care nu mâncăm cu untdelemn, zile în care mâncăm pește, zile în care nu mâncăm pește. Iată, în săptămâna ce a trecut am mâncat lapte, brânză, ouă, pește. Dar ne facem așa de des vinovați de neorânduială…
Cu calendarul în față am putea să vorbim zile întregi. De ce e rânduiala așa, de ce nu e așa? De ce îl prăznuim pe sfântul acela așa și nu așa? De ce e așezată la 25 martie Buna Vestire? Ca să fie nouă luni înainte de 25 decembrie, înainte de Nașterea Domnului. Și celelalte…
Orice rânduială are explicație… Sfânta Liturghie pe care o săvârșim și la care participăm are rânduiala ei. De aceea și preotul este dator să nu omită ceva din Sfânta Liturghie. Rânduielile pe care noi le avem sunt în binele nostru. Nu sunt poveri asupra noastră, ci sunt în binele nostru.
De aceea spunem că un om care se află în canon este un om care, fiind în rânduială și îl prinde moartea așa, moștenește Raiul.
Nu putem intra în Post fără rânduială și prima rânduială a postului este rânduiala
Nu putem intra în Post fără rânduială și prima rânduială a postului este rânduiala. Cine n-a vrut să respecte rânduiala a fost izgonit din Rai.
Duminica aceasta s-a numit Duminica Izgonirii lui Adam și a Evei din Rai. Se numește și Duminica Iertării, pentru că noi ne cerem iertare unul de altul. De ce se numește Duminica Izgonirii lui Adam și a Evei din Rai. Pentru ca să ne amintească Dumnezeu că cine n-a vrut să respecte rânduiala a fost izgonit din Rai.
Ne amintește și acum că cine nu vrea să ierte, nu vrea să aibă pace cu aproapele, nu vrea să postească, nu vrea să se roage, nu vrea să facă metanii, nu vrea să citească la psaltire, cel care nu vrea să facă rânduială, trăiește în neorânduială și Dumnezeu îl va izgoni din Rai. De ce îl va izgoni? Că Dumnezeu nu e rău… . Pentru că nu-și mai are locul. În Rai totul este cu rânduială.
În Raiul lui Adam și Eva era rânduială. Nu toți pomii înfloreau deodată. Unii înfloreau, unii se pârguiau și unii se coceau. Ce însemna asta? Însemna că existau de toate, continuu.
Dumnezeu ne face aceste comparații cu mâncarea, cu cele de trebuință ale noastre. Împărăția lui Dumnezeu nu-i mâncare și băutură și cele materiale. Cu toate acestea, să recunoaștem fiecare că avem bucurie când există o rânduială. O rânduială a mesei de exemplu. Este foarte important să avem rânduială chiar și la masă. Dumnezeu ne-a făcut orânduiți, pe fiecare din noi.
Spre exemplu: nu încetăm să respirăm. Ce ar fi atunci când ne culcăm să nu mai respirăm? Noi nu încetăm să funcționăm, chiar și când dormim. De ce? Dumnezeu ne-a făcut cu rânduială. De aceea zice: „Cine va strica templul Duhului Sfânt – care este corpul – îl va strica Dumnezeu pe el”. Cine va strica biserica Duhului Sfânt, corpul? Cel care nu respectă rânduiala.
Trăim în satul acesta, trăim în țara aceasta. Unii vor posti, unii nu vor posti. Care va fi diferența dintre noi și ei? Diferența va fi aceasta: noi vom arăta lui Dumnezeu că dorim rânduiala, iar ei fac neorânduiala. Nu-i interesează rânduiala.
Nu înseamnă că noi suntem mai buni decât cei ce postesc, nici mai răi. Sunt oameni, v-am spus adesea, care vor și care nu vor. Unii vor să se mântuiască și unii nu vor. Nu înseamnă că cei ce vor, se vor mântui, pentru că nu-i de ajuns să vrei. Mai e necesar să și faci. Peste toate acestea vine Dumnezeu cu puterea Lui, adică cu harul Lui.
Ce nu se face cu rânduială nu iese bine. Să îndemnăm, mergând la casele noastre și pe semenii noștri să postească. Nu pentru că mâncarea i-ar duce în Rai, sau i-ar scoate din iad, ci pentru a respecta orânduiala.
Hristos a respectat orânduiala: a fost tăiat împrejur la opt zile, după aceea a fost dus la templu la 40 de zile. În timpul vieții Lui și la Patima Lui a permis, a rânduit să se facă rânduiala, să fie uns cu miresme. Mironosițele au mers la mormânt pentru a împlini rânduiala și au primit vestea învierii!
Toate acestea ne îndeamnă și pe noi la rânduială. Am pronunțat cuvântul acesta de multe ori, nu am numărat, dar de multe ori. Dacă mergem la casele noastre cu ideea că e bine să fim în rânduială este de ajuns pentru Postul acesta. Câtă rugăciune facem, câte metanii, vom vedea fiecare.
Dar dacă vrem să fim în rânduială, Dumnezeu va aduce multă dragoste asupra noastră
Dar dacă vrem să fim în rânduială, Dumnezeu va aduce multă dragoste asupra noastră, între noi și mila Lui asupra tuturor, pentru că suntem în rânduială. Păcătoși, dar în rânduială. De aceea spunem că cel mai păcătos om aflat în rânduială este mai bun decât cel mai bun, cel mai drept, aflat în neorânduială.
Rânduială e și la școală și la primărie și la semănat și la secerat. E rânduială. Ce nu se face cu rânduială nu iese bine. Ceapa se pune într-un fel, morcovul într-alt fel. Ceasul, ora, luna, timpul în care semănăm sunt într-un fel. Grâul îl semănăm toamna, celelalte le punem primăvara, unele mai devreme, altele mai târziu. Toate sunt în rânduială.
Iar când, din pricina omului, se produce neorânduială, este dezastru. Când, spre exemplu, vine înghețul atunci când pomii sunt înfloriți, strică rânduiala. Nu ne convine. Dacă lucrul acesta nu ne convine, să ne deranjeze și când noi suntem în neorânduială. Omul, din pricina neorânduielii, a atras asupra lui multe, inclusiv dereglarea naturii.
Sunt luni de iarnă fără zăpadă, fără ger. Sunt luni de primăvara cu ger, cu zăpadă, cu blocaje, cu fel de fel. Sunt veri întregi fără ploaie.
După aceea sunt luni de atâta ploaie, că alunecă terenurile. Iată ce înseamnă lipsa de rânduială. Toate acestea sunt din lipsă de rânduială. Dumnezeu să ne ajute să înțelegem ce este rânduiala în Biserica noastră! Amin.
(Pr. Nicolae Tănase)
