Astăzi începe Postul Paștelui (19 februarie-8 aprilie)

– Postul și Milostenia
Pentru a viețui frumos, după voia lui Dumnezeu, rugăciunea, adică vorbirea noastră cu Dumnezeu, trebuie să se completeze cu postul și milostenia. Despre ele și despre importanța lor în viața noastră ne vorbește și ne învață Mântuitorul Hristos, în aceeași Predică de pe munte. Prin post și prin milostenie, noi putem să ne apropiem și mai mult de Dumnezeu.
Prin post, înțelegem să mâncăm legume, fructe și paste făinoase și să renunțăm de bună voie la anumite mâncăruri „de dulce”(carne, ouă, lactate), dar mai ales la fapte și cuvinte rele, prin care îi putem supăra, atât pe El, cât și pe semenii noștri. Postim, în timpul săptămânii, miercuri și vineri și, în timpul anului, în cele patru posturi mari: al Crăciunului, al Paștilor, al Sfinților Apostoli și al Adormirii Maicii Domnului și ori de câte ori Sfânta Biserică ne-o cere.
În predica de pe munte, Mântuitorul Hristos ne îndeamnă însă să nu ne lăudăm cu faptul că postim: „să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău care este în ascuns și Tatăl tău care vede în ascuns îți va răsplăti ție”(Matei 6, 8).
Dumnezeu ne-a mai dăruit și milostenia, ca o poruncă a iubirii. Ea arată cât de mult îl iubim pe aproapele nostru și, prin el, pe Însuși Dumnezeu. Ca să facem milostenie nu ne trebuie bogății, ci numai bunăvoință față de cei ce au nevoie de ajutorul nostru.
Milostenia este, așadar, fapta bună pe care o putem face, în multe feluri: să dăm de mâncare celui flămând; să dăm un pahar de apă celui însetat; să îi vizităm pe bolnavi și pe cei bătrâni; să-l ajutăm pe cel care are nevoie de sprijin; să ne rugăm pentru cei în suferințe și pentru toți semenii noștri.
Pentru toate acestea ne învață Mântuitorul, nu trebuie să cerem vreo răsplată sau să ne mândrim, pentru că milostenia folosește mai mult celor ce o fac decât celor care o primesc: „Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii… Tu însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta sa fie într-ascuns și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti ție”.(Matei 6, 2-4)
Marea poruncă a iubirii
Viața noastră de zi cu zi, serviciul cu activitățile sale, familia și problemele familiale, societatea în care trăim împreună cu cei dragi sau apropiați nouă, fac adesea să conlucrăm, să ne ajutăm, să ne sprijinim la greu și să fim împreună și la bine, ceea ce ar trebui să însemne „a ne iubi cu dragoste creștinească”. Cel mai frumos sentiment al oamenilor este iubirea. Iubirea ne-a fost dată de Dumnezeu Însuși pentru că, așa cum spune Sfântul Apostol Ioan, „Dumnezeu este iubire”. Din dragoste, Dumnezeu a făcut lumea nevăzută și cea văzută, de la îngerii din ceruri, până la frumusețile naturii care ne înconjoară, cu toate viețuitoarele ei, dintre care cea mai de seamă este omul. Omul este singurul care poate primi și dărui, în același timp, dragoste. De aceea, Dumnezeu a așezat ca primă poruncă a Decalogului iubirea: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău!”
Oamenii îl iubesc pe Dumnezeu, dar cea mai mare dovadă de iubire ne-a dăruit-o Dumnezeu – Tatăl, care L-a trimis pe Fiul Său în lume pentru a șterge păcatele oamenilor și pentru a ne ridica din nou la El. Mântuitorul Hristos arată o mare iubire pentru toți oamenii. De fiecare dată, El ne grăiește: „Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiți unul pe altul, precum și Eu v-am iubit!” Ne-a iubit atât de mult încât a pătimit, a murit și a înviat pentru fiecare dintre noi.
Mântuitorul a completat poruncile Decalogului cu cea mai mare poruncă a iubirii creștine: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este marea și întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci se cuprind toată Legea și proorocii.”(Matei 22, 37-40).
Aproapele nostru nu este numai cel din familia noastă: tatăl, mama, bunicul sau altcineva, nici doar colegul sau prietenul…Aproapele nostru este fiecare om, pe care trebuie să-l iubim ca pe noi înșine. În felul acesta, fiecare zi ar putea fi o zi în care să fim fericiți în Domnul!