Astăzi începe Postul Mare, premergător Sărbătorii „Învierea Domnului”

Astăzi, 14 martie, începe Postul Mare, premergător Sărbătorii „Învierea Domnului” (1 Mai), perioadă de înfrânare, de renunțare, de rugăciune și milostenie mai multă. Unii se nevoiesc tot postul, alții mai puțin. De ce? A devenit mai greu de dus acest post? Sau nu mai sunt oameni evlavioși și cu frică de Dumnezeu? „Dă-i postului două aripi ca să zboare la Dumnezeu, rugăciunea și milostenia!“, spuneau Părinții Bisericii. „Creștinii postesc pentru că este una dintre puținele jertfe pe care le putem aduce lui Dumnezeu. Din îndemnul Părinților Bisericii: «Dă-i postului două aripi ca să zboare la Dumnezeu, rugăciunea și milostenia!».
Judecarea aproapelui, cel mai grav păcat din post
Postul alimentelor trebuie însoțit cu cel al simțurilor, mai ales cu negrăirea de rău. Unul dintre cele mai grave păcate pe care îl săvârșim în timpul postului este judecarea aproapelui. Mântuitorul a spus: «Nu judecați, ca să nu fiți judecați!». A judeca aproapele înseamnă a-i vedea greșelile, a vedea întunericul din el, a vedea paiul din ochiul lui și a ignora propria bârnă. Cum a spus Mântuitorul, noi de multe ori strecurăm țânțarul și înghițim cămila. Părintele duhovnic sfătuiește ca faptele să întărească postul: „Fapta bună este una dintre poruncile Bisericii, dacă nu o practicăm, intrăm în categoria celor care cinstesc numai cu buzele, iar cu inima rămânem departe de El. Din faptele noastre ne arătăm credința. Postul e recomandat de Biserică, în măsura în care se poate ține, unit cu faptele bune“. Totdeauna „să însoțim postul de alimente cu renunțări și mai ales cu postul din adânc de suflet; și dacă postul este doar o formalitate, nu-i cu adevărat post. Postul trebuie simțit, nu ținut din obligație, ci din iubire. Să nu avem un comportament de sclav, de slugă, ci de prieten, de fiu“, a spus părintele Timotei Aioanei.
„Singura miză care contează este frumusețea interioară“
Postul prevăzut de tradiția Bisericii ține de ritmul vieții, crede Costion Niculescu, cercetător științific principal la Muzeul Țăranului Român din București. Viața înseamnă ritm: bătăile inimii, respirația, anotimpurile, iar mâncarea de post ține tot de această ritmare foarte fin gândită în Biserică. „Dacă am număra zilele de post, am constata că sunt la număr aproximativ egale cu celelalte. Biserica face în așa fel ca ritmurile să fie rupte, ca să fii treaz, atent. Sunt posturi mai mult sau mai puțin aspre. Ce frumos este că sunt săptămâni cu zile de miercuri și vineri dezlegate sau zile de sărbătoare cu post, gen Înălțarea Sfintei Cruci, Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. E atâta frumusețe în toată această rânduială a Bisericii“, a spus Costion Nicolescu, amintind și de cuvintele teologului grec, Cristos Yannaras, care spunea că prin post suntem „într-un ritm, într-un duh cu Biserica, cu frații noștri“.
Despre oamenii care fac exerciții, mănâncă vegetarian, Costion Nicolescu spune că acest regim îi ajută fizic, dar spiritual nu, lipsește gândul către Dumnezeu și însoțirea cu Hristos. „Fac gimnastică, nu mănâncă, diete, eforturi care se aseamănă cu cele ascetice, până la un punct, dar în numele frumuseții și al sănătății. Când e vorba de frumusețea duhovnicească, spirituală, lucrurile sunt și mai tari. Singura miză care contează este frumusețea interioară, frumusețea relației tale cu Dumnezeu și forța ei, atunci poate că oamenii ar percepe altfel postul“.
„Masa, felul de a mânca, este poate cel mai intim mod de contact cu Dumnezeu“
Dacă până la vârsta de 24 de ani nu prea a postit, a urmat o perioadă „când eram mai tare în credință, încercam să țin postul mai aproape de rânduiala dată în pravilă. Adică să țin cont și de ulei. Posturile mi se păreau la început mai lungi și mă consideram foarte viteaz, însă cu timpul mi s-au părut scurte. Acum îmi vine ușor să îl țin, dar nu-i un merit, altora le vine foarte greu. Ceea ce este minunat, în primele zile ale Postului Mare, când încerci să mănânci mai puțin, este faptul că se întâmplă cu tine ceva, cunoști despre tine anumite amănunte, pe care nu le bănuiai. Vine postul, ispitele cresc. Noi citim foarte mult despre marii postitori ai istoriei Bisericii, dar altfel trăiești experiența ta. Ne bucurăm că începe postul. Omul, când intră în rânduiala aceasta, simte o purificare, precum zăpada care transformă totul în alb. E o bucurie a creștinului trăitor intrat în ritmul Bisericii“, s-a destăinuit Costion Nicolescu.
La oraș se ține post mai ușor. În supermarketuri au apărut raioane cu produse de post, diferite patiserii cu mâncăruri de post, a observat Nicolescu, care a întâlnit oameni postitori la care nu s-ar fi așteptat. „Cred că sunt mai mulți care postesc decât cei care merg regulat la biserică“. Legătura între om și Dumnezeu se face și se menține prin hrană și modul de a te hrăni, ajungând până la hrana euharistică. „Când mănânci trebuie să te bucuri și să mulțumești, dar nici ca bucuria ta să cadă într-o plăcere pătimașă. Masa, felul de a mânca, este poate cel mai intim mod de contact cu Dumnezeu, fie că o luăm în sens spiritual, «hrana prin cuvinte», fie în sensul hranei materiale“.
Consideră că postul este și abținerea de la ceea ce ne place foarte mult. Efortul ar fi mai mare. „Noi ne-am obișnuit să ne îmbuibăm și în post, găsim mâncăruri care ne satisfac toate plăcerile și le folosim din plin, cu cantitate și rafinament. Alta e când ajungi la ceva extraordinar, cum e sărbătoarea, după ce ai urmat un drum, te-ai străduit, și alta e să te parașuteze cineva direct acolo; altfel trăiești, simți, totul capătă o frumusețe, o mireasmă aparte“, ne-a mai spus Costion Nicolescu, care este și doctor în teologie. (Diac. George Aniculoaie, Sursa: Ziarul Lumina)