Astăzi începe Postul Crăciunului

Postul a fost rânduit doar pentru folosul duhovnicesc al omului, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Începând de astăzi, Biserica ne cheamă să ne desăvârșim prin post timp de 40 de zile pentru a fi pregătiți de marea sărbătoare a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos.
În această perioadă, grija noastră principală este să ținem postul alimentar, însă Avva Dorotei al Gazei ne învață că suntem datori să ținem nu numai rânduiala postului de bucate, ci să ne și înfrânăm de la tot păcatul, astfel încât, după cum postim cu pântecele, să postim și cu limba, ocolind grăirea de rău, minciuna, vorba deșartă, batjocura, mânia. Este și un post al ochilor: să nu vedem lucruri deșarte, să nu căpătăm îndrăzneala privirii, să nu stăruim privindu-i pe ceilalți cu răutate.
Biserica de la început a avut perioade de postire prin care Sfinții Apostoli au urmat modelul Domnului nostru Iisus Hristos, Care a practicat postul după cum aflăm din Sfintele Evanghelii, cel mai aspru fiind cel de 40 de zile din pustiul Carantaniei. Părinții Bisericii nu considerau că postul este un scop în sine, ci este doar un mijloc prin intermediul căruia trebuie să ne atingem scopul esențial, care este îndumnezeirea omului. Prin intermediul ascezei și al postului, omul, trup și suflet, se smerește, își vine în sine. Excepție de la postire fac doar cei bolnavi. În aceste cazuri, postul poate fi anulat, fiindcă însăși boala de care suferă cineva este o nevoință care aduce cu sine smerirea trupului.
Postul Crăciunului începe pe 15 noiembrie și se încheie pe data de 24 decembrie. Pe întreaga durată a celor patruzeci de zile nu se consumă carne, produse lactate și ouă. Este însă dezlegare la pește în anumite zile. Dezlegare la pește este, totodată, și de Praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului, indiferent în ce zi ar cădea. Anul acesta, zilele cu dezlegare la pește din Postul Crăciunului sunt: 21, 24, 25, 30 noiembrie și 1, 2, 3, 4, 6, 8, 9, 13, 15, 16, 18 decembrie.
Al doilea mare praznic împărătesc din calendarul creștin
Sărbătoarea Nașterii după Trup a Domnului nostru Iisus Hristos reprezintă al doilea mare praznic împărătesc din calendarul creștin. Până la mijlocul secolului al IV-lea, Biserica Răsăritului sărbătorea Nașterea Domnului deopotrivă cu Botezul lui Hristos, praznic comun numit Epifania și ținut în aceeași zi, pe data de 6 ianuarie. Crăciunul a fost introdus în spațiul răsăritean ca sărbătoare distinctă, prăznuit pe 25 decembrie, pe filon apusean, la sfârșitul secolului al IV-lea.
Marea însemnătate pe care noua sărbătoare a Crăciunului a dobândit-o odată cu trecerea timpului în conștiința Bisericii, respectiv evlavia credincioșilor, mai cu seamă a monahilor, explică împrejurările rânduirii Postului dinaintea Crăciunului. În mod sigur, a existat și influența din partea Postului Paștilor, perioadă deja statornicită în Biserică.
Postul Crăciunului a apărut mai întâi în Apus, unde se numea Patruzecimea Sfântului Martin, întrucât începea odată cu prăznuirea acestui sfânt al Bisericii Apusene. Același lucru s-a repetat și în spațiul nostru, unde Postul Crăciunului este numit de mulți Postul Sfântului Filip, din moment ce începe tocmai în următoarea zi după prăznuirea acestui apostol. Primele mărturii istorice pe care le avem despre Postul dinaintea Crăciunului datează din secolul al V-lea, pentru spațiul apusean, respectiv din secolul al VI-lea, pentru cel răsăritean. La acesta fac referire, dintre scriitorii răsăriteni, Anastásios Sinaítis, Nichifor Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului, Sfântul Teodor Studitul, precum și Theódoros Válsamon, Patriarhul Antiohiei.
Această perioadă de post este una a bucuriei
Postul Crăciunului amintește de postul îndelungat al patriarhilor și drepților din Vechiul Testament, în așteptarea venirii lui Mesia – Izbăvitorul. După unii tâlcuitori ai cultului ortodox, prin durata lui de 40 de zile, acest post ne aduce aminte și de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aștepta să primească cuvintele lui Dumnezeu, Decalogul (cele 10 porunci), scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii.
Referindu-se la modul cum trebuie să postim, una dintre cele mai vechi scrieri creștine, Păstorul lui Herma, ne recomandă: „Prin urmare, așa să păzești postul acesta pe care ai intenția să-l ții. Mai întâi de toate, să te păzești pe tine de orice cuvânt rău și orice poftă rea și să-ți cureți inima ta de toate deșertăciunile veacului acestuia. Dacă le vei păzi pe acestea, acest post al tău va fi desăvârșit. Vei face după cum urmează: După ce vei împlini cele ce au fost scrise mai sus, în ziua aceea în care vei posti, nu vei gusta nimic altceva decât pâine și apă. Și din mâncărurile tale pe care voiai să le mănânci vei face un calcul al mărimii cheltuielii zilei aceleia și vei da suma văduvei și orfanului sau oricui se află în nevoie. Astfel, vei ține cugetul tău smerit, încât acela care a primit milostenie de la smerenia ta să-și sature sufletul lui și să se roage la Domnul pentru tine. Dacă, așadar, vei ține postul cum te-am învățat, jertfa ta va fi bineprimită înaintea lui Dumnezeu, și acest post se va socoti înaintea Domnului. Iar slujirea care se face în acest chip este bună, aducătoare de bucurie și bineprimită înaintea lui Dumnezeu.”
Această perioadă de post este una a bucuriei, în care un loc aparte îl ocupă colindele noastre tradiționale, ce ne vestesc Nașterea Domnului. Să ne pregătim prin rugăciune și post pentru a primi în inima noastră pe Domnul Iisus Hristos pe care Dumnezeu Tatăl îl dăruiește lumii spre mântuire. Aceasta este taina Betleemului, pe care o primim în fiecare an la 25 decembrie, însă, pentru a ajunge la ea, Biserica ne invită să facem drumul de rugăciune și postire al patriarhilor și prorocilor în așteptarea lui Mesia – Domnul nostru Iisus Hristos.
(Sursa: Ziarul Lumina)