Astăzi este ziua Sfintei Cuvioase Parascheva

Parascheva s-a născut în satul Epivata, nu departe de Constantinopol, pe la începutul secolului al Xl-lea. Despre părinții Cuvioasei Parascheva știm doar că aceștia, oameni înstăriți și buni creștini, au mai avut un fiu, viitorul Sfânt Eftimie Izvorâtorul de mir, episcopul Maditelor. În urma morții timpurii a tatălui, responsabilitatea creșterii celor doi copii a revenit în întregime mamei, căreia Cuvioasa Parascheva îi datorează frica și dragostea față de Dumnezeu, râvna sa pentru sfintele slujbe, ascultarea și împlinirea poruncilor bisericești, întreaga viețuire creștină.
Tradiția Bisericii consemnează câteva întâmplări deosebite din copilăria Cuvioasei, fiind menționate milostenia sa și dragostea pentru Evanghelia Domnului Iisus Hristos.
Mai târziu, tânăra Parascheva a plecat spre locurile sfinte, nevoindu-se într-o mănăstire de maici din pustiul Iordanului.
Fiind întotdeauna cu gândul la Mirele ei Hristos, desigur că „nunta“ ce consfințea mutarea în împărăția Sa, trecerea de la cele efemere la cele veșnice, nu putea să-i fie o surpriză. Într-o noapte, pe când priveghea ca de obicei în rugăciune și asceză, a văzut un înger sub formă de tânăr, care i-a zis: „Lasă pustiul și întoarce-te în patria ta, unde vei da trupul tău pământului, iar sufletul tău se va duce în cer alături de Mirele tău pe care L-ai iubit mai mult decât pe părinți, pe rude și toate bunurile din lume“. La vârsta de 25 de ani, Cuvioasa Parascheva părăsește pustia și se îndreaptă spre casă.
Taina ce se cerea descoperită
La doar 27 de ani, tânăra Parascheva a primit de la Hristos cununa cuvioșiei, a râvnei duhovnicești, a credinței și evlaviei sale. Trupul ei, înmormântat aproape de mare, a fost uitat de către localnici, dar nu și de Dumnezeu, Care, după mulți ani, a socotit ca acesta să fie învrednicit de cinstirea creștinilor de pretutindeni. Descoperirea trupului îngropat al Sfintei Cuvioase Parascheva s-a făcut într-un mod cu totul minunat.
Tradiția consemnează că pe țărmul Kallicratiei a ajuns trupul în putrefacție al unui marinar. Mirosul respingător i-a determinat pe localnici să îngroape cadavrul, numai că Dumnezeu a rânduit ca aceștia să sape groapa, în spațiul vast al plajei, tocmai acolo unde se afla trupul Cuvioasei. Din cauza ignoranței oamenilor, sfintele sale moaște, ieșite la vedere celor prezenți, au fost lăsate în continuare în pământ, alături de trupul marinarului.
Unui om evlavios din sat, pe nume Gheorghe, i s-a arătat în vis Sfânta Parascheva ca o împărăteasă, înconjurată de cete de ostași luminați, căruia i-a zis: „Luați repede moaștele mele și le puneți într-un loc de cinste, pentru că nu pot să suport mirosul acestui om“. Aceeași vedenie a avut-o, în aceeași seară, evlavioasa Eftimia, o femeie binecredincioasă din sat. Dimineața, au alergat cu toții la mormânt și, găsind trupul înmiresmat și făcător de minuni al Cuvioasei, l-au mutat cu un sobor de preoți în biserica Sfinților Apostoli din Kallicrateia. Sfintele ei moaște au devenit un izvor de vindecări pentru cei ce le sărutau cu credință și cu inimă curată.
După ce au fost prin mai multe țări din Balcani, sfintele sale moaște au fost aduse la Iași, prin râvna domnitorului Vasile Lupu (1634-1653), ajungând aici în 13 iunie 1641. Sfintele moaște au fost așezate în biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi“ din Iași de unde, după incendiul din 1888, au fost mutate în Catedrala mitropolitană.
Multe dintre minunile pe care Cuvioasa Parascheva le-a săvârșit la Iași au fost consemnate în Patericul românesc, dar încă foarte multe sunt păstrate cu smerenie în conștiințele celor care venind cu nădejde la racla Sfintei nu au plecat nemiluiți, indiferent de suferința cu care au venit. (Ziarul Lumina)