Astăzi este Sfântul Nifon, patriarhul Constantinopolului

Biserica Ortodoxă îi pomenește astăzi pe Sfântul Nifon, patriarhul Constantinopolului, pe Sfântul Mucenic și arhidiacon Evplu, pe Sfinții Mucenici Neofit, Suzana Fecioara, Zinon, Gaie, Gaian, Marcu, Macarie, Teodor, Vasile, Anastasie și Dimitrie din Lesbos.
Sfântul Nifon, patriarhul Constantinopolului, a fost sârb după tată și grec (din Peloponez) după mamă. Tatăl său se numea Manuel și a fost supraveghetorul copiilor de casă de la curtea voievodului Gheorghe Brancovici († 1456). Viața lui a fost în primejdie în această casă din cauza uneltirilor unui alt slujitor. Soția voievodului, doamna Irina, pentru a-l scăpa de pericol, l-a trimis la fratele ei, Toma, în peninsula Peloponez. Aici, Manuel s-a căsătorit cu Maria, fiica unor oameni cu o situație materială bună, și a avut trei copii, doi băieți și o fată. Cel mijlociu a fost Nicolae, viitorul patriarh Nifon. Manuel a murit la puțin timp după nașterea lor, iar Maria a făcut tot ceea ce i-a stat în putință pentru buna creștere a copiilor.
Nicolae a fost încredințat călugărului Ioasaf, care l-a îmbrăcat în haină monahală ca „frate”. După un timp, fratele Nifon a intrat sub ascultarea călugărului Zaharia din orașul Narta, care l-a călugărit. Nu după mult timp a primit și harul preoției. Mai târziu, Nifon s-a îndreptat spre Muntele Athos, unde își petrecea timpul în rugăciune. În anul 1483, Nifon a fost ales mitropolit al Tesalonicului, iar în anul 1486, după moartea lui Simeon, a fost ales patriarh al Constantinopolului. Datorită uneltirilor, Nifon a fost exilat. După doi ani a ocupat din nou scaunul de patriarh al Constantinopolului; însă, după scurtă vreme, împăratul l-a exilat în Adrianopol. Aici se afla patriarhul Nifon, când Radu cel Mare, voievodul Țării Românești (1496-1508), l-a chemat în Țara Românească cu scopul de a conduce și reorganiza Biserica.
Păstor al românilor
În anul 1503 înființează Episcopiile Râmnicului și Buzăului. Căsătoria domniței Caplea, sora voievodului Radu cel Mare, cu boierul moldovean Bogdan, care își abandonase soția, nu a fost acceptată de mitropolitul Nifon, întrucât era împotriva canoanelor bisericești. Aceste neînțelegeri cu domnitorul Radu cel Mare l-au determinat să renunțe la scaunul arhieresc și să se retragă la Mănăstirea olteană Bistrița. Apoi, Sfântul Nifon s-a retras în ultima vreme a vieții în Muntele Athos, la mănăstirile Vatoped și Dionisiu, viețuind asemenea monahilor de rând, până la 11 august 1508, când s-a mutat la cele veșnice.
La 16 august 1517, a doua zi după târnosirea catedralei ctitorite de Neagoe Basarab la Curtea de Argeș, a avut loc prima canonizare de pe teritoriul țării noastre, a Sfântului Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului. Moaștele Sfântului Nifon primite de Neagoe Basarab au fost așezate în Catedrala de la Curtea de Argeș, iar din porunca Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la 25 octombrie 1949, Sfintele moaște au fost aduse la Catedrala mitropolitană „Sfântul Dumitru” din Craiova, unde se găsesc și astăzi.
(Iulian Dumitrașcu, sursa: Ziarul Lumina)