Astăzi este Sfântul Haralambie

Viața Sfântului Haralambie este una de adevărat mărturisitor al lui Hristos. A fost preot în cetatea Magnezia (Asia Mică). La vârsta de 113 ani, pe vremea împăratului roman Septimiu Sever (193-211), a fost denunțat autorităților pentru că învăța despre Hristos. Înaintea guvernatorului Lucian și a celor care îl judecau, Sfântul Haralambie a spus: „Nimic nu este mai avantajos sau mai plăcut decât chinurile pentru Hristos“ și „Vă mulțumesc, fraților, că, jupuindu-mi trupul bătrân, reînviați în mine sufletul și-l pregătiți pentru viața veșnică“. În timpul torturii, mâinile guvernatorului s-au lipit de trupul sfântului și au rămas acolo până când mucenicul a făcut rugăciune. În fața minunii, atât guvernatorul, cât și cei care îl torturau s-au convertit la creștinism.
Judecata a fost mutată în Antiohia Pisidiei patronată chiar de împăratul Septimiu Sever. Aici i-au jupuit pielea, i-au zdrobit maxilarul, i-au ars fața. Sfântul, în schimb, a vindecat un om posedat de 35 de ani de un duh rău și a înviat un tânăr. Galina, fiica împăratului, s-a convertit și ea, văzând atâtea minuni și tăria credinței lui Haralambie. În ziua de 10 februarie, chinurile sfântului au luat sfârșit, tăindu-i-se capul cu sabia.
Capul Sfântului Haralambie se păstrează la Mănăstirea „Sfântul Ștefan“ din Meteora, moaște care săvârșesc nenumărate minuni. Din hrisoavele existe la mănăstirea amintită, știm că în 1398, domnul ungro-vlah Ioan Vladislav a donat mănăstirii un fragment de lemn din Sfânta Cruce, părticele din moaștele Sfântului Ioan Botezătorul și terenuri din Țara românească, iar nepotul său, vornicul Dragumar, a făcut să parvină acestui sfânt lăcaș capul Sfântului Mucenic Haralambie. În anul 1545, micul naos al bisericii a fost mărit, iar preotul Nicolae a restaurant, parțial, pictura. Biserica „Sfântul Haralambie“, construită în anul 1789, împodobită cu minunate sculpturi în lemn, a fost distrusă de bombardamente în 1943, iar, ulterior, reparată și pictată de celebrul artist contemporan grec Vlasis Țitomis. Este o construcție mareață și impunătoare, cu trei turle. Altarul este sculptat în lemn, la fel și sfânta masă. În biserica Mănăstirii Miclăușeni, din județul Iași, se află moaștele (fragmente) a treizeci de sfinți, printre care și ale Sfântului Haralambie. De asemenea, părticele sunt și la mănăstirea Râșca și la Catedrala episcopală din Galați. În București, fragmente din moaștele Sf. mucenic Haralambie se găsesc la bisericile „Sfântul Dumitru“ (Poștă) și „Sfinții Arhangheli“ (Oțelari), unde se află un deget al sfântului, și la Biserica „Sfântul Stelian“ (Lucaci).
(sursa: Ziarul Lumina)