Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon a trăit în vremea împăratului Maximian Galeriu și era originar din cetatea Nicomidiei. Tatăl său era păgân, iar mama sa creștină. Va primi numele de Pantoleon care înseamnă „cel în toate puternic ca un leu”.
Inițial a fost atras de învățătura creștină, însă, după moartea mamei sale, începe studiul filozofic, devenind ucenic al unui mare doctor al vremii. Dumnezeu îi redescoperă adevărul dreptei credințe, făcându-l să-și dorească cu ardoare Botezul în Hristos. Va primi numele de Pantelimon care înseamnă „cel cu totul milostiv”.
Marele Pantelimon face minuni atât prin harul primit, cât și prin tratamentele pe care le dă celor bolnavi. El și-a împărțit toată averea săracilor și deoarece nu primea plată pentru tratamentele pe care le făcea, este numit „doctor fără de arginți”. Văzând puterea credinței și faptul că nu se lepăda de Hristos, împăratul Maximian poruncește ca Pantelimon să fie supus unor chinuri groaznice, după care decide să-i fie tăiat capul. Când i-a fost tăiat capul mucenicului, nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul de care a fost legat Fericitul a rodit.
Credincioșii au scos din cenușă trupul neatins de foc al lui Pantelimon și l-au îngropat cu mare cinste în anul 303. Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor și tămăduitor al bolnavilor.