Astăzi este Sf. Ilie Tesviteanul

Istoria poporului evreu este presărată de episoade în care personalități de seamă au contribuit la reabilitarea religios-morală a evreilor. Înconjurați de popoare păgâne politeiste, cu o viață morală decăzută, evreii au avut multe momente în care s-au îndepărtat de Dumnezeu și au îmbrățișat cultul zeilor păgâni. A fost nevoie mereu de oameni care să readucă poporul ales la credința adevărată. Acesta este cu precădere contextul în care au apărut proorocii sau profeții. Pe lângă viața lor curată, sfântă, proorocii au vorbit cu Dumnezeu și au transmis oamenilor voia sa divină. Unul dintre cei mai mari profeți ai evreilor este Sf. Ilie Tesviteanul.
Copilul cu haine de foc
Din cartea III Regi, capitolul 17, aflăm că profetul Ilie era originar din Tesba Galaadului, o cetate aflată în vecinătate cu Arabia. Din tradiție știm că era din seminția lui Aaron, din care se alegeau preoții poporului evreu. Se spune că la nașterea lui Ilie, cu 850 de ani înainte de venirea lui Iisus Hristos pe pământ, tatăl său, pe nume Sovac, a văzut cum niște bărbați îmbrăcați în haine albe au luat pruncul și îl înveleau cu haine de foc, dându-i să mănânce foc. Înspăimântat de vedenie, Sovac a mers la preoții de la templul din Ierusalim și le-a povestit ce a văzut. Răspunsul acestora a arătat că pruncul Ilie a fost ales de Dumnezeu pentru slujirea profetică.
Ploaia…
Proorocul Ilie s-a remarcat ca profet în timpul regelui israelian Ahab, care, la îndemnurile soției sale, Izabela, originară din Fenicia, a introdus în regatul israelian cultul zeului Baal, un zeu foarte popular în cetatea Sidon. Ilie a vestit atunci evreilor supărarea lui Dumnezeu pentru gestul acestora de a se lepăda de El. A mers la rege și a vestit că Dumnezeu va pedepsi poporul prin trei ani de secetă, perioadă de foamete pentru evrei. Ascuns de frica regelui Ahab la pârâul Cherit, unde un corb îi aducea hrană, apoi la văduva din Sarepta Sidonului, unde untdelemnul și făina din casa văduvei, prin grija lui Dumnezeu, nu se terminau, Ilie a vestit apoi ploaia care a salvat poporul de la pieire. Momentul în care Ilie a eliminat cultul zeului Baal a fost jertfa de pe Muntele Carmel, unde a reușit să coboare foc din cer peste jertfa sa, ceea ce 450 de preoți ai lui Baal nu au putut face.
…și carul de foc
Din cartea a IV Regi, capitolul al doilea, aflăm că proorocul Ilie, după ce a lăsat ca urmaș pe Elisei, a fost luat de un car de foc și înălțat la cer, fără a trece prin moarte. Mulți dintre comentatorii acestui text ne arată că Ilie a fost luat cu trupul la cer ca răsplată pentru viața sa sfântă și pentru credința sa dreaptă. Unii ne arată că scopul pentru care Ilie a fost ridicat cu trupul la cer este acela de a reveni la sfârșitul lumii, ca un al doilea Înaintemergător al Mântuitorului, pentru a vesti a doua venire a lui Hristos, când va judeca lumea. De altfel, Ilie s-a arătat și la schimbarea la față a lui Hristos de pe Muntele Tabor.
Ilie, în iad sau în rai?
Citind cartea Facerii, vedem că după căderea în păcat, porțile raiului au fost închise pentru oameni. Mântuitorul Hristos, prin Învierea Sa, a redeschis aceste porți, primul cetățean al raiului fiind tâlharul de pe cruce. Ne întrebăm, așadar, unde a fost înălțat Ilie? De ce nu a trecut prin moarte? Putea un om atât de sfânt să ajungă în iad? Sfântul Ioan Gură de Aur, în renumitele sale predici la Evanghelia după Matei, ne arată că Ilie a fost îmbrăcat de Dumnezeu în haină îngerească. De aici am deduce că Ilie a fost înălțat în lumea îngerilor. Sfântul Maxim Mărturisitorul, în „Ambigua“ interpretează mistic această înălțare la cer a lui Ilie. El spune că Dumnezeu „a arătat din vechime măririle minunilor și semnelor și s-a folosit de modul înnoirii, mutând spre alt chip de viață decât cel în trupul supus stricăciunii pe fericiții Ilie și Enoh, nu prin prefacerea firii, ci prin schimbarea conducerii și îndrumării ei“. Așadar, Ilie, ca și Enoh, un alt drept al Vechiului Testament ridicat cu trupul la cer, a trecut – prin voia lui Dumnezeu – la o stare de existență superioară, angelică, despre care nu putem cunoaște prea multe prin rațiune. Sfântul Ioan Gură de Aur ne mai spune că Ilie nu a fost trecut prin moarte pentru că el este cel care va prevesti a doua venire a lui Hristos, așa cum Ioan Botezătorul a vestit prima venire. De aici și legătura între cei doi mari profeți. Faptul că Ilie, prin viața sa plină de virtuți, ne spune Maxim Mărturisitorul, a trecut mai presus de lumea simțurilor, a determinat ca Dumnezeu să-l ridice mai presus de materie. Nu știm unde s-a înălțat Ilie și în ce loc a stat până la venirea lui Hristos. Cu siguranță starea sa a fost una superioară, spirituală, îngerească.
Minunile Sfântului Ilie
Ca orice om ales de Dumnezeu pentru o misiune atât de dificilă cum este cea de a-i readuce pe evrei la Dumnezeu, Sf. Ilie a săvârșit multe minuni. Prima dintre ele s-a petrecut chiar în casa văduvei din Sarepta Sidonului, unde proorocul stătuse mai mult timp în perioada de secetă. Aici, pe lângă faptul că hrana lor nu se termina niciodată, proorocul l-a înviat pe fiul văduvei. O altă mare minune făcută de Ilie a fost cea prin care, după rugăciuni adresate lui Dumnezeu, a adus foc din cer peste jertfa de pe Muntele Carmel. Pe lângă acesta, profetul Ilie a ars de viu pe regele Ohozia, tot prin rugăciune și prin coborârea focului din cer, ca pedeapsă pentru că acesta păcătuise grav. Înainte de a fi înălțat la cer, proorocul Ilie, însoțit de ucenicul său, Elisei, a lovit cu mantia apa Iordanului, care s-a strâns pentru ca cei doi să treacă pe uscat.
Mijlocitor înaintea lui Dumnezeu
Între sfinții cinstiți în Biserica Ortodoxă, Sfântul Ilie ocupă un loc special. Fiind cunoscut de creștini ca cel care, prin rugăciune și prin puterea încredințată de Dumnezeu, a provocat seceta cumplită din Israel și apoi a adus ploile care au salvat poporul de la pieire, Sfântul Ilie este cinstit ca cel care, prin mijlocirea înaintea lui Dumnezeu, poate aduce ploi. În cartea de cult numită „Liturghier“, la capitolul Adunare de cereri, găsim o slujbă care se oficiază în caz de secetă. Această slujbă oficiată „la vreme de neplouare și foamete“ conține o cerere în care este amintită mijlocirea Sfântului Ilie pentru poporul evreu și rugăciunile acestuia pentru ploaie: „Pentru ca rugăciunile noastre să fie bineprimite și precum pe Ilie, oarecând, așa să ne audă și pe noi și să ne miluiască, cu ploaie și cu bună întocmire a văzduhului, Domnului să ne rugăm“.
Fața lui Dumnezeu
Într-un pasaj din cartea III Regi, cap. 19, ne arată că Ilie locuia retras într-o peșteră, de frica regelui Ahab și a reginei Izabela. Când i s-a arătat Dumnezeu, acesta și-a acoperit fața cu mantia, pentru că nu putea privi Slava lui Dumnezeu. Unii interpreți, precum Sfântul Maxim Mărturisitorul, ne spun că Ilie a văzut fața lui Dumnezeu pe Muntele Taborului, când Iisus s-a schimbat la față. Atunci s-au arătat Moise și Ilie, cei doi care nu au putut privi fața lui Dumnezeu în viața lor pământească. Unul dintre motivele pentru care s-au arătat cei doi mari profeți ai Vechiului Testament este tocmai acesta, de a li se îndeplini dorința de a vedea fața lui Dumnezeu prin fața schimbată în lumină a lui Hristos.
(Sursa: Ziarul Lumina)