Ioan a zis: „…eu sînt glasul Celui ce strigă în pustie: îndreptați calea Domnului, precum a zis Isaia proorocul!”
Din cele mai vechi timpuri oamenii cei buni și vestiți aveau obiceiul ca înainte de moarte să dea învățături copiilor, rudeniilor, prietenilor și să rînduiască din cele agonisite pentru fapte bune. Îi învață cum să păzească obiceiurile bune, cum să împartă săracilor milostenia pentru sufletele lor și numeau chiar cui să le dea pe ele. Toate acestea pricinuiau multă jale și durere mai ales copiilor și celor mai de aproape pentru că vedeau că se despart de viață și de lumea aceasta și pleacă într-o lume necunoscută de unde nu se vor mai întoarce niciodată.
Așa a făcut Patriarhul Avraam, Isaac, Iacov, așa a făcut David, învățînd pe fiul său Solomon să aibă frică de Dumnezeu și să păzească legea Lui. Așa a făcut Tobie și toți drepții și plăcuții lui Dumnezeu. Acest lucru l-a făcut și Sfîntul Ioan Botezătorul, marele prooroc, a cărui prăznuire o pomenim astăzi. Sfîntul Ioan, după ce a fost prins de Irod împăratul, a fost dus în temniță, unde a stat un an de zile. Cînd a simțit Ioan că i se apropie sfîrșitul lui și că Irod vrea să-i taie capul, a învățat pe ucenicii săi de cine să asculte după plecarea sa. Și a trimis doi din ucenicii săi la Domnul Hristos și i-a zis: „Tu ești Cela ce trebuia să vină sau să așteptăm pe altul??
Iar Iisus răspunzînd le-a zis lor: „Mergeți și spuneți lui Ioan cele ce auziți și vedeți; orbii își capătă vederea, șchiopii umblă, leproșii se curățesc și surzii aud, morții înviază și săracilor li se propovăduiește!? Și chiar în timpul acela a făcut Domnul Hristos multe minuni înaintea ucenicilor lui Ioan.
Sfîntul Ioan știa sigur că Iisus era Acela care trebuia să vină că doar el Îl botezase, el văzuse Duhul Sfînt în chip de porumbel și auzise glasul Tatălui Ceresc care L-a mărturisit ca pe Fiul Său cel iubit.
Dar Întrebarea aceasta a fost pusă pentru ucenicii lui ca ei să audă mai clar și să vadă minunile lui Iisus. Și a mai vrut Sfîntul Ioan să trimită pe ucenicii săi la Domnul Hristos, fiindcă se apropiase timpul să se despartă de lume și să se ducă cu sufletul în iad, să propovăduiască și acolo venirea lui Hristos care izbăvește sufletele celor care vor crede în propovăduirea Lui, căci Domnul Hristos va veni și se va pogorî în temnițele iadului, ca să-i scoată și pe cei de acolo la fericire, la învierea Sa.
Să vedem acum în ce chip a fost dus Sfîntul Ioan în temniță și pentru ce a fost capul lui tăiat de Irod. Împăratul Irod cel mare, acela care împărățea în vremea nașterii lui Iisus Hristos și care a tăiat 14.000 de prunci, nădăjduind că va ucide și pe Iisus, acest Irod zic, avea patru copii. Pe unul îl chema Filip, pe altul Isanie, altul Avilenie și pe cel din Evanghelia de astăzi îl chema Irod, după numele tatălui său. Acești patru frați, după moartea tatălui lor, au împărțit țara în patru părți și domnea fiecare pe partea sa.
Acest Irod era mai răutăcios și s-a ridicat cu război asupra fratelui său, Filip, luîndu-i partea de avere și soția, pe care o chema Irodiada. Dacă a luat-o pe Irodiada, femeia fratelui său, o ținea în loc de nevastă, iar pe soția lui adevărată a izgonit-o. Aceasta s-a dus la tatăl ei, Areta împăratul, căci era fată de împărat, și i-a spus toate cîte i-a făcut Irod, bărbatul ei. Areta împăratul s-a răsculat cu oaste asupra lui Irod, i-a prădat țara și i-a omorît mulți oameni, răzbunîndu-se asupra lui Irod pentru fiica sa. Dar Irod, cel fără de rușine, trăia înainte cu soția fratelui său, Filip.
Sfîntul Ioan Botezătorul, care era trimis de Dumnezeu în lume ca să pregătească inimile oamenilor cu învățătura Sa, îl mustra pe Irod pentru fărădelegea aceasta mare și-i zicea: „Nu ți se cade ție, o Iroade, să ții femeia fratelui tău, Filip!? Pentru aceste cuvinte s-a mîniat Irodiada și vrea ca să-l omoare, dar nu putea, căci Irod se temea de Ioan și-l cinstea ca pe un om mare și vestit. Îl știa că este un sfînt, un drept mare, iar pe sine se știa vinovat de călcarea legii pe care o învăța Sfîntul Ioan.
După ce Sfîntul Ioan a botezat mulțime de oameni, Irod a trimis pe unul din boierii lui să-l cheme pe Ioan la el, să-i spună sa se oprească și să nu mai vorbească despre păcatul lui în public, că altfel va fi rău de el. Dar Ioan a răspuns către solul lui Irod: „Du-te de spune împăratului tău că nu am vreme acum să vin, pentru că mai întîi trebuie să fac voia lui Dumnezeu, nu a oamenilor. Mai întîi trebuie să arăt lumina celor cu ochi, nu celor orbi. Va veni însă o vreme cînd voi veni nechemat înaintea împăratului tău care face fărădelege și-i voi da pe față toată ticăloșia lui?
Aceste cuvinte ale lui Ioan au fost duse de boierul acela și spuse lui Irod. Iar Irod le-a înghițit pe toate ca pe niște pilule amare, fiindcă nu era voia lui Dumnezeu ca să moară atunci Ioan.
După ce a propovăduit Ioan Botezătorul pe Fiul lui Dumnezeu care ridica păcatele lumii și după ce a împlinit toată taina mîntuirii noastre s-a dus singur înaintea împăratului Irod și i-a zis: „Ce amestec are întunericul cu lumina, sau pentru ce ai trimis tu, care calci legea, la mine învățătorul legii?? La aceste cuvinte, Irod s-a rușinat și i-a zis: „Te rog să încetezi, Ioane, de a mă mai batjocori!? Ioan a răspuns: „Eu am venit pe lume să mărturisesc Adevărul, să condamn fățărnicia, să dau pe față păcatele lumii, ca să se lase fiecare de fărădelegea sa ?.
Atunci, Irod s-a mîniat și a poruncit ostașilor să-l ia pe Ioan și să-l închidă în temniță. Ostașii l-au legat de mîini și astfel Sfăntul Ioan Botezătorul s-a văzut în temnița cea rece, temnița palatului lui Irod, unde a stat un an de zile.
În acea vreme, împărații aveau obiceiul ca de ziua nașterii lor, să facă mari petreceri. De aceea și Irod, cînd s-a împlinit ziua nașterii lui, a pregătit o mare petrecere boierilor cu băuturi și mîncăruri alese, jocuri și muzică, ca să-și veselească fiecare trupul, așa cum poftește. Cu acest prilej, diavolul a pus îndemn în mintea și inima Irodiadei, să-și trimită fata, pe care o avea cu Filip, fratele lui Irod, să joace la masa înaintea împăratului și a tot poporul adunat acolo pentru ca să îndulcească și să veselească inima lui Irod. Să-l facă să aibă multă dragoste către dînsa. La terminarea dansului, Irod i-a spus să-i ceară orice vrea ea pentru că, îi va da orice. Ea s-a sfătuit cu Irodiada și au cerut capul Sf. Ioan Botezătorul. Punînd cuvîntul dat în fața lumii, ce se distra la ziua lui, mai presus de credință el a acceptat dorința dansatoarei și a poruncit să fie tăiat capul lui Ioan Botezătorul, care a fost adus pe o tipsie, ca pe un trofeu în fața mulțimii…
