Sărbătorile creștine sunt repere ale salvării. Omul de astăzi pierde adesea sensul sărbătorii și astfel se pierde și pe sine. E necesar să redescoperim sărbătoarea, ca prilej de reconstruire personală. Nu doar patronul numelui este protecție și energizare divină, ci și “patronii” fiecărei zile. Fiecare zi este ocrotită, purificată prin martiri sau este asociată cu un ascet, asociată de cineva care ne învață supra – putere, supra – viață, supra – iubire jertfelnică față de Iisus și de aproapele.
Una din aceste zile este și ziua de 6 Decembrie închinată SFÎNTULUI IERARH NICOLAE.
NICOLAE este unul dintre numele personale cele mai îndrăgite și mai răspîndite. El este format din cuvintele grecești: NIKE- victorie, biruință, și LAOS- popor, și are înțelesul de “om ce face parte dintr-un popor victorios”. Sărbătoarea lui are și numele de Sîn Nicoară, care vine din “SANCTUS NICOLAUS”. În limba română are foarte multe variante: Nicolae, Neculai, Neculuță, Culiță, Niculăiță, Nicolăică, Necula, Nică, Nicu, Naie, Neică, Lae, Nicorici, Nicoriță, Sînicoară, Nickel, Klaus, Nils, Mikloș, Miki, Miklo, Mikola, Nicoleta, Nicorina, Nicola, Coletta, Colin, Nicolson, Nixon etc. Sfîntul Nicolae (se naște în a doua jumătate a sec. al III-lea și trece la cele veșnice în cca. 340 d. Hr.) a fost episcop în orașul Mira din provincia Lichia, provincie în sud- estul Asiei Mici, dar moaștele sale se află în Catedrala din portul italian Bari, pe malul Mării Adriatice, în sudul Italiei, deoarece în 1087, mai mulți corsari (pirați) italieni le-au luat din Mira de teama unei invazii a turcilor. Sărbătoarea Sfîntului Moș Nicolae este așteptată cu nerăbdare de copiii din multe regiuni.
Sfîntul Nicolae este fiul unor părinți creștini din Patara, din părțile Lichiei din Asia Mică (Turcia de azi) și, de mic copil, a dat semne de o alegere deosebită din partea lui Dumnezeu; respecta cu sfințenie zilele de post, se ținea departe de jocuri și vorbe necuviincioase, petrecea în rugăciune o mare parte din timpul său și arăta o bunătate îngerească față de toți. Și-a înșușit o aleasă cultură a vremii și și-a experimentat permanent virtuțile creștine. A vizitat mănăstirile de pe Valea Nilului, unde a rămas mai multă vreme printre pustnici, dar s-a reîntors în orașul natal Patara și s-a hotărît din dragoste față de Iisus Hristos să nu se căsătorească niciodată. În urma unor întîmplări minunate a fost ales episcop în Cetatea Mira. Ca păstor sufletesc, a dovedit dragoste și grijă față de turma sa, nu numai în trebuințele sufletești, dar și în lipsurile materiale.
Se amintește cazul unui om sărac care nu reușea să-și mărite pe cele trei fete ale sale și, în disperare, le-a îndemnat să urmeze o cale greșită. Aflînd despre aceasta, Sfîntul Arhiepiscop a pregătit o pungă de bani și, în timpul nopții, a aruncat-o pe fereastră în casa nefericitului tată; peste cîteva zile, fiica mai mare se pregătea de nuntă. Așa s-a întîmplat și cu a doua și cu a treia fată. Un alt fapt amintit de cronici este învierea a trei copii omorîți de un hangiu lacom de bani și de cîștig necinstit. Tocmai în noaptea crimei, Sfîntul Nicolae se odihnea în hanul acela, fiind în trecere spre Niceea, pentru a lua parte la primul Sinod Ecumenic din 325. Înștiințat de Bunul Dumnezeu în vis, a coborît în beciul unde hangiul așeza trupurile tăiate ale copiilor într-un vas; dar cizmulițele, ghetuțele copiilor rămăseseră la ușa beciului și Sfîntul Nicolae l-a întrebat pe hangiu unde sunt copiii nevinovați care au părăsit aceste încălțări. Văzîndu-se descoperit, a căzut la pămînt de groază. Sfîntul Nicolae, cu puterea lui Iisus Hristos, a readus la viață pe cei trei copilași, care au înconjurat cu drag pe bătrînul episcop și el i-a așezat din nou în încălțările lor de la ușa beciului hangiului. Apoi s-a îndreptat spre crudul călău lipsit de inimă și l-a ajutat să-și recunoască păcatul grav și să se împace cu Dumnezeu.
În amintirea acestei minuni, Ziua Sfîntului Nicolae a devenit pentru mulți copii zi de mare bucurie și de sărbătoare, zi în care ne așezăm cizmulițele, pantofii, ghetuțele la ușa de la intrare și așteptăm să primim în ele – în acea noapte de 5 spre 6 decembrie – darurile Sfîntului Nicolae, care, pe lîngă cele materiale, ne oferă și o iconiță, o carte de rugăciuni, un calendar, un îndemn la Sfînta Spovedanie și la Sfînta Împărtășanie. Și marinarii îl cinstesc pe Sfîntul Nicolae ca ocrotitor al lor. Cei care poartă numele său și variante ale numelui Sfîntului Nicolae au prilejul să-și amintească din viața Sfîntului că, cea mai frumoasă biruință este biruința asupra egoismului prin credință statornică și prin iubire jertfelnică față de Iisus Hristos – Mîntuitorul și față de aproapele!
(Preot prof. Dumitru CHIȚIMUȘ)
