Astăzi este sărbătoarea Sfinților Ierarhi: Vasile, Grigore și Ioan

An de an, la 30 ianuarie, întreaga Ortodoxie, dar nu numai, prăznuiește în chip deosebit pe Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul si Ioan Gură de Aur, care au strălucit ca niște luceferi pe bolta cerească a Bisericii creștine. Și pentru că ei s-au dovedit, facultățile de teologie i-au ales ca patroni și ocrotitori, ca viață creștină și luminători în înțelegerea credinței creștine.
În viața lor, în cultura și știința lor, dar mai ales în credința lor, teologii de pretutindeni, profesori și studenți, caută mereu resurse de trăire a vieții creștine autentice și a credinței celei adevărate.
Dacă despre Sf. Apostol Pavel s-a spus, și pe drept cuvânt, că este fereastra prin care păgânii L-au cunoscut pe Hristos și s-au convertit la creștinism, despre Sfinții Trei Ierarhi putem spune că sunt ca trei ferestre prin care creștinătatea a privit spre Hristos și a primit lumina de la El.
Cu cât ne apropiem de ei, cu atât îi cunoaștem mai bine, cu cât le cercetam viața și opera, cu atât mai mult ne dăm seama de valoarea lor și de folosul pe care îl putem avea dacă îi luam ca model de înțelegere și trăire a vieții creștine.
Pentru a ne da seama de valoarea lor proprie și a tuturor laolaltă, pentru ca fiecare dintre ei are ceva specific, dar au și lucruri comune care îi fac nedespărțiți, ei trebuie analizați împreună.
Opera lor este vastă, iar activitatea lor a cuprins toate domeniile și aspectele vieții: social, cultural, pastoral-misionar, dar au strălucit prin contribuția lor în formarea învățăturii celei adevărate și păstrarea ei în fața celor ce o atacau din toate părțile.
Mai întâi să facem o trecere în revistă a perioadei în care au trăit, a modului în care s-au pregătit, a ceea ce i-a unit, și nu în ultimul rând a motivului pentru care Biserica îi prăznuiește pe toți la aceeași dată, dup ce mai înainte, în cuprinsul aceleiași luni, i-a prăznuit pe fiecare separat.
Au trăit în secolul IV al erei creștine, secol numit pe drept cuvânt “secolul de aur al creștinismului”. „De aur” pentru că în acest secol au trăit cele mai mari personalități ale Bisericii, dar și pentru că în acest secol s-a formulat, pentru totdeauna, de către Biserica, prin primele două sinoade ecumenice, dogma fundamentală a creștinismului, Sfânta Treime, precum și alte învățături care derivă din aceasta, ca elesiologia, cosmologia etc.
Este adevărat că nici unul dintre ei nu a participat la Sinodul I ecumenic, unde s-a formulat învățătura despre Dumnezeu- Tatăl și Dumnezeu- Fiul, iar la al II-lea Sinod, unde s-a formulat învățătura despre Dumnezeu- Sfântul Duh, a participat numai Sf. Grigore de Nazianz, pentru că Sf. Vasile cel Mare trecuse deja la Domnul, iar Sf. Ioan Gura de Aur era încă tânăr pe atunci. Cu toate acestea, au avut o contribuție hotărâtoare, atât la formarea învățăturii celei adevărate, cât și în păstrarea și răspândirea ei.
Sf. Vasile cel Mare (330-379) s-a născut în orașul Cezareea Capadociei, din părinți creștini, care i-au dat o creștere aleasă și o educație pe măsură. După studii strălucite de filozofie la Cezareea, Constantinopol și Atena, s-a retras în părțile Pontului, unde a înființat o mânăstire și a stat acolo în rugăciune și în meditație până când a fost hirotonit mai întâi preot și apoi episcop al Cezareei, păstorind în această calitatepână la moarte. S-a mutat la Domnul la 1 ianuarie 379, când nu împlinise nici 50 de ani, plâns de întreaga sa turma și numit încă de atunci „cel Mare”.