Astăzi este sărbătoarea Sfintei Maria Magdalena

Sfânta Maria Magdalena a fost una dintre persoanele asuprite de patimi, una dintre persoanele pe care le-a transformat Domnul Hristos și a făcut-o din rea bună prin puterea Domnului Hristos. Noi nu avem puterea să ne depășim pe noi înșine, oricât am fi de luători aminte la viața noastră, și oricât am ști lucrurile acestea nu ne putem realiza noi pe noi înșine, ci avem trebuință de ajutorul lui Dumnezeu. La călugărie se și zice când îl întreabă pe candidatul la călugărie: „Vei rămâne în mănăstire până la ultima suflare a ta?” El răspunde: „Așa, cu ajutorul lui Dumnezeu”. Noi contăm pe ajutorul lui Dumnezeu. Și ajutorul lui Dumnezeu s-a dat Sfintei Maria Magdalena în înțelesul că a mântuit-o Domnul Hristos de boli, și a mânuit-o de patimi, de draci. Și când a înviat din morți, ca semn că a înviat pentru păcătoși, S-a arătat Sfintei Maria Magdalena, cea odinioară păcătoasă, ca să se știe că Domnul Hristos a venit, cum a spus El Însuși, ca să mântuiască pe cei păcătoși. A zis către Zaheu: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia că și acesta fiul lui Avraam este, că Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cei pierduți” (Luca 19, 9-10). Sfântul Apostol Pavel spune că „Hristos a venit în lume să mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu” (I Timotei 1, 15).
Noi nu ne mântuim prin puterile noastre
Intervenția Domnului Hristos e necesară în astfel de împrejurări, noi nu ne mântuim prin puterile noastre, ci ne mântuim prin puterea lui Dumnezeu, prin puterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Nu ne mântuim cum zic cei care urmează practici extra-creștine, practici de la păgâni, și neglijează creștinismul, și zic că omul cumva se mântuiește pe el însuși prin experiență, prin eșecuri și succese, trage niște concluzii și așa se mântuiește. Noi nu credem așa, noi credem că avem trebuință de mântuire, de aceea zicem „Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”.
Iubiți credincioși, Sfânta Maria Magdalena este considerată ca fiind femeia păcătoasă pe care o prezintă Sfântul Evanghelist Luca în capitolul 7, de la versetul 37 până la sfârșitul capitolului, care a mers și a udat cu lacrimi picioarele Domnului Hristos, le-a uns cu mir, le-a șters cu părul capului ei și Domnul Hristos a zis: „I se iartă păcatele cele multe pentru că mult a iubit”. A spus femeii păcătoase pe care de fapt nu o numește evanghelistul Maria Magdalena, dar pentru că îndată la începutul capitolului 8 e vorba și de Maria Magdalena, noi credem, și crede Biserica, că Sfântul Evanghelist a făcut această legătură între Maria Magdalena și femeia păcătoasă.
Credința ta te-a mântuit, mergi în pace…
Și pentru că e vorba de femeia păcătoasă care a udat cu lacrimi picioarele Mântuitorului și le-a uns cu mir, aș vrea să vă pun în atenție o alcătuire de la slujbele noastre, și anume referitoare la ceea ce a făcut femeia păcătoasă, o alcătuire care zice așa: „Lacrimi dă-mi mie, Dumnezeule, ca oarecând femeii celei păcătoase și mă învrednicește să ud precuratele Tale picioare, care din calea rătăcirii pe mine m-au izbăvit. Și mir de bună mireasmă să aduc Ție – fiți atenți ce s-aduc – viață curată, prin pocăință mie agonisită, ca să aud și eu glasul Tău cel dorit: credința ta te-a mântuit, mergi în pace”. Femeia aceea păcătoasă avea lacrimi, noi nu avem lacrimi, sau avem lacrimi întâmplătoare, și atunci cerem de la Domnul Hristos ce nu avem noi. De ce lacrimi ? Pentru că Sfântul Isaac Sirul spune că „lacrimile sunt semne în trup despre așezarea minții”. Sunt deci exteriorizări ale unei sensibilități. Și atunci noi, pentru că nu avem lacrimi, cerem și zicem „Lacrimi dă-mi mie, Dumnezeule, – Mântuitorul e Dumnezeu – cum ai dat cândva femeii celei păcătoase și mă învrednicește să ud preacuratele Tale picioare, care din calea rătăcirii pe mine m-au izbăvit”. Și femeia păcătoasă mai avea ceva, mir, mir de mult preț. Și zicem mai departe: „Și mir de bună mireasmă să aduc Ție viață curată – deci mirul nostru nu-i mir, ci viața curată, mirul nostru-i viața curată; cum se ajunge la viața curata ? Prin pocăință – prin pocăință mie agonisită, – de ce ? Ca având lacrimile și viață curată, ca să aud și eu glasul Tău cel dorit: – exprimarea adevărului care zice – credința ta te-a mântuit, mergi în pace”.
Maria Magdalena a fost mironosiță, purtătoare de mir
Și pentru că Maria Magdalena a fost mironosiță, purtătoare de mir – asta înseamnă mironosiță – s-a dus cu mir la mormântul Domnului nostru Iisus Hristos să completeze ceea ce a făcut Sfântul Iosif din Arimateea și Sfântul Nicodim. Fiți atenți, ea nu s-a gândit – și nici celelalte mironosițe nu s-au gândit – că de fapt s-au împlinit cele de înmormântare, au vrut să ducă și ele ceva din partea lor. Și poate că și-au zis cam așa: Iosif și Nicodim și-au dus mirul lor, vrem și noi să ducem niște mir la mormântul Mântuitorului, spre cinstirea Mântuitorului. Bineînțeles, au pregătit mir, au cumpărat miresme, și s-au dus cu el și nu l-au folosit. Știți de ce vreau să vă spun lucrul acesta? Pentru că Dumnezeu primește și intențiile omului, nu primește numai faptele omului. Sigur că Domnul Hristos a primit mirul femeilor mironosițe de care nu a mai fost nevoie și mai ales a primit inima lor cinstitoare. Și cu asta fac eu o legătură care-mi place tare mult.
(www.biserica.org)