Sărbătoarea Prea Sfintei Treimi este o mărturie a Întrupării, Răstignirii, Învierii, Înălțării la Cer a Fiului lui Dumnezeu și a Pogorârii Duhului Sfânt în lume. Fiecare moment amintit este marcat în viața Bisericii de cel puțin o mare sărbătoare. Ziua împărătească de astăzi este cea care așează întreg cosmosul – creație a lui Dumnezeu – în lumina Duhului Sfânt. În Prea Sfânta Treime Îl identificăm pe Dumnezeu Unul în Ființă și întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.
Relația dintre cele Trei Ipostasuri a constituit de-a lungul vremii nenumărate dispute teologice. Rămân de referință primele două Sinoade Ecumenice care au statornicit dogmele fundamentale și învățătura Bisericii lui Hristos, în privința acestor aspecte. Potrivit învățăturii Bisericii noastre, Dumnezeu-Tatăl este Cel care a creat cosmosul, lumea văzută și nevăzută; Dumnezeu-Fiul este Răscumpărătorul păcatelor noastre, care S-a Răstignit pe Cruce, a coborât la iad și a Înviat; Dumnezeu-Duhul Sfânt este Sfințitorul, înnoitorul vieții noastre. Noi – dreptmăritorii creștini – ne raportăm la Prea Sfânta Treime ca la o unitate și o comuniune de Persoane Sfinte, care sunt „de-o-ființă”, după cum mărturisim în primele șapte articole ale Crezului, stabilite la Sinodul I Ecumenic (325, Niceea). La Sinodul II Ecumenic din 381 (Constantinopol), Sfinții Părinți au lămurit celălalt aspect legat de „statutul” Celei de-a treia Persoane a Sfintei Treimi, anume Duhul Sfânt. La istorica adunare sobornicească, Sfântul Grigorie Teologul a clarificat relația de egalitate și unitate dintre Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi sunt „de-o-ființă” și ele există din veci.
(M. Stanciu)