Cea dintâi mare sărbătoare din cununa sfinților de peste an este sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului (8 septembrie). Este firesc așa, pentru că Maica Domnului a atins sfințenia omenească cea mai înaltă, cunoscută și cinstită în Biserică. Cunoaștem că părinții Maicii Domnului sunt Drepții Ioachim și Ana. Aceștia trăiau în pace în Nazaret, dar ajunseseră la o vârstă înaintată fără a avea copii. Cu toate că erau bogați și iubitori de Dumnezeu, din cauza nerodirii lor, Ioachim și Ana erau defăimați, fiind socotiți de ceilalți nevrednici și neplăcuți lui Dumnezeu. Dar Sfinții Ioachim și Ana nu s-au răzvrătit împotriva Acestuia, nici nu au renunțat la viața lor curată, ci au continuat să se roage cu lacrimi și să aibă nădejde în bunătatea Tatălui Ceresc. Ana a făgăduit lui Dumnezeu că, dacă îi va dărui un copil, îl va da să slujească la templu. Și Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea și l-a trimis pe Arhanghelul Gavriil să le spună că vor primi binecuvântarea Domnului. El le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale și că va fi un vas ales al lui Dumnezeu. Drept mulțumire, Sfinții Ioachim și Ana își închină prunca lui Dumnezeu și o duc la Templu (Biserica prăznuiește Intrarea în Biserică a Maicii Domnului la 21 noiembrie), pentru a viețui în rugăciune și curăție. Și astfel a venit pe lume Maria, cea care avea să fie Maica Domnului, Împărăteasa tuturor sfinților, cea grabnic ajutătoare și rugătoare pentru toți oamenii.
(Ziarul Lumina)