Astăzi este sărbătoarea „Nașterea Maicii Domnului”

Să participăm la Sfânta Liturghie ca și când ar fi prima, ultima, singura.
Iată-ne, împreună, la începutul sărbătorilor împărătești de peste an…
Avem 12 praznice împărătești. Praznic împărătesc, adică sărbătoarea împăratului – Împăratul Cerurilor, Cel ce a făcut cerul și pământul – de aceea le numim sărbători împărătești. În aceste sărbători împărătești avem datoria să ne purtăm ca în ziua de Paști.
Sărbătorile împărătești sunt egale cu sărbătoarea zilei de Paști. De aici vine și marele păcat al lucrului sau al nevenirii la biserică în praznicele împărătești. Desigur, acestea au fost așezate cu un anumit prilej și cu un anumit scop.
Serbăm Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pentru că prin Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ne-a venit nouă salvarea sufletelor noastre, mântuirea noastră, săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel întrupat în Sfânta Fecioară Maria.
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu s-a născut ca fiecare din noi. Dacă a avut ceva în plus, a avut rugăciunea părinților ei, Ioachim și Ana, care erau scuipați și huliți, pentru că nu aveau copii. Nerodirea prin copii în Vechiul Testament era considerată blestem.
De aceea, ei nici nu erau primiți în biserică. Iar când veneau, stăteau la ușă și acolo erau în continuare disprețuiți de popor pentru că nu avea copii. Se considera că nu aveau copii din pricina păcatelor lor, sau ale părinților lor, sau ale bunicilor lor.
Închipuiți-vă, oameni la 80-90 de ani, soț și soție, de o viață scuipați și disprețuiți că nu aveau copii. Închipuiți-vă, cât de fierbinte era rugăciunea lor! Deși erau bătrâni, de acum nu încetau să se roage ca Dumnezeu să le dea un copil. Au început să facă și promisiuni: „Doamne, de ne vei da un copil, o să ți-L închinăm ție”…
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu niciodată nu încetează să se roage pentru noi
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu s-a născut în chip obișnuit, din părinții Ioachim și Ana. Părinții Maicii Domnului au făcut așa binefacere pentru noi, încât la fiecare Liturghie pomenim: pe sfinții care ocrotesc biserica, pe sfinții zilei, pe Sfântul Ioan Gură de Aur sau Vasile sau Grigorie, a cărui Liturghie săvârșim și pe Sfinții Ioachim și Ana.
Așa multă binefacere au făcut ei pentru noi, încât Biserica nu-i uită niciodată. Și noi suntem datori să-i pictăm aici, în biserică, într-o parte și în alta, rugători către sfântul altar, cum au fost o viață.
Sfinții Ioachim și Ana…, sunt ocrotitorii familiei. Ne rugăm, în familia noastră, acestei familii: Ioachim și Ana. Ei sunt protectorii familiilor noastre, ei sunt rugători pentru copiii noștri, ei sunt cu trecere la Dumnezeu pentru familia noastră, pentru copiii noștri, soțul, soția noastră.
Toate acestea ne îndreptățesc să venim la sfânta biserică și să lăudăm pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, a cărei naștere o prăznuim azi (Sfânta Maria Mică). Sărbătoarea trecerii ei la cele veșnice, mutarea ei la cer, adormirea ei (Sfânta Maria Mare) este pe 15 august.
Numai Liturghia ține lumea. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu niciodată nu încetează să se roage pentru noi. Niciodată nu încetează să fie mijlocitoare către Preasfânta Treime: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Fiul – Unul din Treime – S-a întrupat în pântecele ei, în chip minunat.
Cuvântul har înseamnă putere
Să ne îndemnăm unii pe alții să cinstim această sărbătoare…, să mergem la Sfânta Liturghie. Să participăm la Sfânta Liturghie ca și când ar fi prima la care participăm, ca și când ar fi ultima la care participăm, ca și când ar fi singura la care participăm.
Când cineva merge într-o mănăstire, sau într-un muzeu, sau într-un oraș și știe sigur că nu va mai ajunge acolo niciodată, atunci este atent să vadă, să guste frumusețea de acolo. Așa și noi, la Sfânta Liturghie.
Închipuindu-ne că ar fi singura dată când participăm, sau ultima dată, sau prima și ultima dată, să participăm cu toată ființa noastră. De aceea, încercăm, într-un fel sau altul, să atragem creștinii la Sfânta Liturghie, pentru că este unică și cu putere, care ține lumea.
Numai Liturghia ține lumea! Dacă vreodată nu se va mai săvârși Sfânta Liturghie, acela este momentul sfârșitului lumii. Cât timp se săvârșește Sfânta Liturghie, nu se sfârșește lumea. Iar îndată ce nu se va mai săvârși nici o Liturghie pe fața pământului, atunci va fi sfârșitul lumii.
Oare vom ajunge noi acest moment? Oare chiar nu se va găsi nici un preot să facă Liturghie? Se va găsi, dacă va avea voie. Se vor găsi și oameni, participanți, creștini, dacă vor mai avea putere, dacă vor mai avea har.
Cuvântul har înseamnă putere. Dacă vor mai avea putere. Pentru că, dacă nu înțelegem ce este puterea lui Dumnezeu lucrătoare în noi, vom ajunge anumite momente și vom înțelege ce înseamnă lipsă de putere: să vrei și să nu mai poți.
Lipsa de har este o altă caracteristică a sfârșitului lumii. Noi, însă, să nădăjduim în Liturghie și în rugăciunile Maicii Domnului. Amin.
(Părintele Nicolae Tănase, sursa: Doxologia.ro)