Astăzi este Sărbătoarea Intrarea Maicii Domnului în Biserică

Prima sărbătoare de la începutul Postului Crăciunului, Intrarea Maicii Domnului în Biserică, cunoscută în popor sub numele de Vovidenia sau Ovidenia, amintește de momentul în care Fecioara Maria a fost adusă de părinții săi, Ioachim și Ana, la Templul din Ierusalim. Fiica lor, în vârstă de trei ani, a fost încredințată arhiereului Zaharia, care a dus-o în cea mai sfântă cameră a Templului, numită Sfânta Sfintelor, unde doar el intra o dată pe an. Fecioara Maria va rămâne aici până la vârsta de 15 ani, ca un copil care, înainte de zămislire, a fost hărăzit lui Dumnezeu.
Intrarea în Templul din Ierusalim a Maicii Domnului s-a întâmplat într-o zi de 21 noiembrie, pe când Maria avea doar trei ani, iar părinții împlineau făgăduința că, atunci când vor fi părinți, vor închina copilul lui Dumnezeu. Astăzi este dezlegare la pește, ulei și vin.
Istoricul sărbătorii
În Galileea acelor timpuri era o mare rușine să nu ai copii, iar Ioachim și Ana s-au rugat Lui Dumnezeu să-i scape de rușinea lumii, binecuvântându-le viața cu un copil. În rugăciunile lor fierbinți, Ioachim și Ana au promis că, dacă vor avea un copil, pruncul va fi dăruit lui Dumnezeu. Tradiția bisericească semnalează că sunt foarte interesante aceste cazuri în care femeile sterpe se roagă să aibă un copil, promițând lui Dumnezeu și Maicii Domnului că, pruncul venit pe lume, va fi dăruit Bisericii. Deseori, acești copii, rodul rugăciunilor, în cariera lor îl slujesc pe Dumnezei devenind preoți, călugări sau misionari. În țara noastră, avem un exemplu devenit celebru în lumea creștină: în copilărie, Părintele Cleopa era foarte bolnav; în disperare de cauză, mama sa a mers la biserică, s-a rugat pentru însănătoșirea pruncului ei și l-a închinat Maicii Domnului. În timp, prin viața sa duhovnicească, Părintele Cleopa a fost întemeietorul multor obști monahale.
Existența sărbătorii a fost semnalată încă din secolul al IV-lea
Se spune că în ziua de 21 noiembrie anul 543 reprezintă data sfințirii unei biserici, ce poartă acest hram. Sfântul lăcaș a fost construit de Iustinian cel Mare lângă zidul ruinat al Templului în care s-a rugat Maica Domnului. În Apus, sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică a fost adoptată de Papa Grigorie al XI-lea, fiind celebrată pentru prima dată în anul 1374 la Avignon.
Fecioara Maria a petrecut 12 ani în Templul din Ierusalim, alături de alte fecioare, de văduve și de preoți, rugându-se și citind Sfânta scriptură, până când Arhanghelul Gavriil i-a adus vestea Cea Bună, că ea Îl va naște pe Iisus, fiul lui Dumnezeu. După ce a plecat de la Templu, Fecioara Maria s-a logodit cu dreptul Iosif, o rudă mai vârstnică, cel care a fost protectorul ei și martorul miracolului nașterii pruncului Iisus.
În cinstea sărbătorii, numeroase lăcașuri religioase poartă hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică.
„În famiile care-și doresc copii, rugăciunile adresate cu evlavie Maicii Domnului sunt auzite și împlinite de Născătoarea de Dumnezeu. De asemenea, în tradiția ortodoxă există această învățătură ca acei copii aflați în dificultate, din cauza bolilor, pot fi salvați, fiind închinați în grija Maicii Domnului și luați sub acoperământul ei. Această învățătură era practicată și de domnitorii Țării Românești. De exemplu, domnitorul Neagoe Basarab și soția sa Despina și-au închinat cei șase copii în grija Maicii Domnului”, este de părere părintele Valentin Fotescu, doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din București.
Tradiții pentru spor și sănătate
În popor, Vovidenia, ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică, este considerată a fi o zi magică. În această zi se fac previziuni referitoare la oameni și la vreme. Numele de Vovidenie provine din slavonă și se traduce „ceea ce se face văzută”.
În tradiția populară, în ziua se Vovidenie se deschid cerurile și credincioșii înțeleg graiul animalelor. Se spune că așa cum va fi vremea în această zi, așa va fi toată iarna. Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică este asociată cu metafora Luminii. De aceea, în căminele credincioșilor este bine ca lumina candelei și focul din sobe sau șemineu să ardă toată noaptea.
Sărbătoarea este cinstită de credincioși prin rugăciune și ofrande – bucate de post, pește și lumânări – duse la biserică și sfințite, pentru a dobândi sănătate, bucurii, reușite și o bună vedere.
Tradiția spune că atunci când credincioșii respectă această sărbătoare, în anul următor vor avea hambarele pline și belșug în gospodărie.
În ajunul sărbătorii copiii practică un ritual: aceștia pun crengi de măr într-un vas cu apă în care adaugă și agheasmă.
Vasul se așază într-un loc călduros, unde să pătrundă lumina. Până la Anul Nou, crenguțele de măr înmuguresc și înfloresc, iar la pragul dintre ani copiii care le-au îngrijit merg cu ele la rude și la prieteni, folosindu-le ca sorcovă.
De-a lungul timpului, s-a dovedit că persoanele sorcovite cu crengile de măr înflorite sunt apărate în acel an de boli, de pagubă și de întâmplări dramatice.
În popor, sărbătoarea este asociată cu simbolurile luminii: candela, lumânarea, focul și soarele.
(Liliana Ivan)