Astăzi este sărbătoarea Înălțarea Sfintei Cruci

Este una dintre marile sărbători creștine. O zi închinată cinstirii Crucii Domnului – altarul Jertfei mântuirii noastre. Începutul acestei vechi sărbători creștine se leagă de numele marilor Împărați creștini: Constantin cel Mare și mama sa Elena, cei care au dat libertatea de credință tuturor creștinilor din Imperiul Roman (Edictul de la Milano din 313). Tradiția creștină spune că Împăratul Constantin a avut o viziune deosebită în ajunul bătăliei de la porțile Romei, împotriva rivalului său Maxențiu. Atunci i s-a arătat pe cer o cruce sub care scria „In hoc signo vinces” („în acest semn vei învinge”). Constantin ar fi dat ordin ca soldații să deseneze semnul Crucii pe scuturile lor. Bătălia s-a încheiat cu victoria lui Constantin, care a ajuns astfel Împărat al întregului imperiu. Nu a uitat ajutorul divin pe care l-a primit în acel moment crucial al vieții sale. De aceea, una dintre primele măsuri pe care le-a luat, a fost acel extraordinar Edict de la Milano (313), prin care a dăruit libertate creștinilor, punând astfel capăt unui lung șir de persecuții nedrepte, cărora le-au căzut victime enorm de mulți martiri ai creștinătății, pe care Biserica îi pomenește până astăzi.
Împărăteasa Elena avea să găsească locul Mormântului Domnului, precum și Crucea Sa
Acesta a fost doar începutul convertirii unuia dintre cei mai de seamă împărați romani, care a făcut atât de mult bine creștinilor. A căutat să repare nedreptățile făcute de împărații persecutori de până la dânsul. Mama sa Elena, pe care istoria o consemnează ca pe o femeie foarte credincioasă, a avut dorința expresă de a vedea locurile sfinte, pe unde și-a purtat pașii Mântuitorul. Mai mult, a dorit să găsească și locul mormântului Domnului și Crucea Sa, pe care S-a jertfit spre mântuirea lumii. Trecuseră câteva veacuri de la acele evenimente. Istoria ștersese multe dintre urmele acelor momente cutremurătoare. Din mărturiile localnicilor, printr-o stăruință extraordinară, împărăteasa Elena avea să găsească locul Mormântului Domnului, precum și Crucea Sa. În ziua de 14 septembrie a anului 335, patriarhul Macarie al Ierusalimului a înălțat în biserică Crucea Domnului, înaintea tuturor credincioșilor, ca să fie spre închinare și cinstire celor ce mărturiseau credința creștină. De atunci a început să fie sărbătorită în această zi de 14 septembrie Înălțarea Sfintei Cruci.
Simbolul credinței
Crucea Domnuluieste simbolul credinței creștine. Este stema Bisericii lui Hristos! Chiar dacă ea ne va aminti de-a pururea de suferința și de moartea în chinuri groaznice a Mântuitorului Hristos, creștinii o cinstesc pentru că ea este altarul pe care Iisus Domnul ne-a câștigat mântuirea, salvarea, izbăvirea din robia păcatului, a morții, a distrugerii spre care omenirea se îndrepta din pricina căderii în păcat. Fără Cruce nu ar fi existat Jertfa și nici Învierea! Nu se poate mântuire fără Cruce. La mântuire nu putem ajunge decât prin Cruce! Cuvântul Mântuitorului ne descoperă mai multe sensuri ale Crucii: „Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia cruceași să urmeze Mie!” (Marcu 8,34) Despre care Cruce vorbește Domnul aici?
Primul înțeles al cuvântului Cruce este acela al lemnului pe care Domnul și-a vărsat sângele și și-a dat viața pentru noi. Numai El, Fiul lui Dumnezeu întrupat, a putut să transforme acest obiect de ocară în obiect de cinstire. Un act generos, unic, dumnezeiesc, a transformat unealta călăilor în unealtă a mântuirii oamenilor, în obiect de cinstire și de sfințire. Crucea este semnul Jertfei Mântuitorului!