La început de primăvară, în plin urcuș spiritual spre Înviere, ne răsare înaintea sufletelor noastre sărbătoarea BuneiVestiri. Un moment unic în istoria umanității. Un moment sublim, dumnezeiesc. În întunericul unei omeniri damnate prin păcat, se ridică o ființa angelică în fața căreia până și mai marele îngerilor se închină cu smerenie: „Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei!”. Nimeni dintre oameni nu a mai primit o asemenea cinstire. O asemenea recunoaștere. A trebuit să treacă atâta amar de vreme, atâtea generații de oameni, până să se ivească „cea plină de dar”- vasul cel ales din care s-a putut întrupa Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul divin și Mântuitor al lumii.
Primăvara sufletelor noastre
„Binecuvântat este rodul pântecelui tău!” – Fecioara Maria a născut nu un simplu om, ci chiar pe Cel necuprins, pe Dumnezeu-Omul care a ales calea incredibilă de a se umaniza, de a asuma condiția umană atât de decăzută prin păcat și necredință, tocmai pentru a o repune la adevăratul său statut. Iisus Hristos – restauratorul firii omenești, înălțătorul acesteia.
„Fie mie după cuvântul tău!” – este tocmai da-ul pe care Adam și Eva nu au fost în stare să-l rostească. Este răspunsul plin de iubire și de dăruire, la Iubirea nesfârșită a lui Dumnezeu pentru făpturile Sale pe care nu a putut să le vadă pierind. O acceptare a unei maternități mântuitoare. Fecioară și mamă în același timp. Nu un paradox, nu o realitate incredibilă, ci o culme a desăvârșirii. Un ideal atins în persoana Mariei „cea plină de dar”. Un ideal de urmat pentru toate mamele și fecioarele. Odată cu acest „fie mie…” destinul omenirii s-a schimbat radical. Noianul de profeții avea să-și afle împlinirea. Speranța celor dinainte, năzuința lor, avea să devină realitate. Fecioara Maria din Nazaret devine Maica Domnului, dar și mama spirituală a tuturor oamenilor.
(sursa: http://oradereligie.wordpress.com)