Astăzi este Sărbătoarea Botezul Domnului

A sosit sărbătoarea cea mare și sfântă a Bobotezei, când iarăși Îl vedem pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, intrând în apele Iordanului și primind botezul de la Înaintemergătorul Său, Ioan. Cerurile se deschid și Sfântul Duh coboară în chip de porumbel peste Fiul Tatălui ceresc.
Prin botezul Său, Mântuitorul ne-a descoperit Taina Sfintei Treimi și ne-a dat pildă să ne botezăm. Vorbind despre Sfânta Treime, despre Iordan și despre apă, ne gândim, firește, la Botezul nostru propriu, prin care am devenit mădulare ale Trupului tainic al lui Hristos, ale Bisericii și cetățeni ai Împărăției Cerurilor.
De aceea, este potrivit astăzi să reflectăm la noblețea numelui de creștin, pentru a ne strădui să cinstim acest nume, până la ultima noastră suflare.
Iubiți credincioși,
În primele veacuri, numele de creștin era asociat acelor oameni care erau despărțiți de restul societății, care erau stăpâniți de dragoste și bunătate și care erau gata să se sacrifice pentru nevoile altora. Deci, numele de creștin era sinonim cu virtutea.
Martirii și oamenii duhovnicești erau mândri să moară pentru acel nume. Niciodată lor nu le-a trecut prin minte gândul de a se lepăda de Domnul. Mai degrabă, ar fi preferat să devină hrană leilor flămânzi decât să renunțe la Hristos, Care i-a iubit și Și-a dat viața pentru ei. Adesea, ultimele lor cuvinte, înainte de a fi aruncați în arenă, erau: „Noi suntem creștini!”.
Într-adevăr, primii creștini Îl iubeau pe Hristos cu un devotament dus până la jertfirea propriei lor vieți, atunci când aceasta li se cerea. Vorbind despre creștin și creștinism, este potrivit să ne întrebăm dacă înțelegem sensul adevărat și profund al acestor cuvinte.
Ce minunat este să înțelegem îndatoririle, dar și privilegiile celui ce poartă acest nume de noblețe. Oare ce sacrificii am făcut noi ca să ne potrivim viața cu numele lui Hristos, prin trăirea vie a atributelor creștine? Oare, înțelegem noi cuvintele Sfântului Grigorie de Nyssa, care zice: „Nu există și nu a existat o cinste mai mare decât aceea cuprinsă în numele de creștin!”. Oare, am făcut ceva în mod personal pentru ca mesajul creștin să ajungă la alții?
Botezul în numele Sfintei Treimi este o parte a numelui de creștin, dar acest dar baptismal presupune o alergare spre ținta desăvârșirii, care este Hristos. Spre această țintă au alergat, de-a lungul celor două milenii creștine, toți creștinii adevărați, jertfindu-se pentru Domnul și făcând totul ca numele Său să fie cunoscut și adorat în lume.
Să-l amintim doar pe Sfântul Calistrat din Cartagina, care era ostaș la Roma, în timpul împăratului Dioclețian (†305). Mărturisind în public că este creștin, a fost chinuit până la sânge, târât prin cioburi ascuțite și aruncat în mare. Dar, din toate a scăpat nevătămat. Aruncat în închisoare, a vestit confraților săi de suferință Evanghelia lui Hristos. Scos de acolo și dus la judecată, trecând pe lângă un templu păgân, s-a rugat și toți idolii au căzut la pământ și s-au sfărâmat. Prin credința și răbdarea sa, prin exemplul său strălucit, a atras la credința creștină peste 200 de slujitori împărătești. Toți aceștia L-au mărturisit pe Hristos și lor, dimpreună cu Calistrat, li s-au tăiat capetele, cinstind astfel numele de creștin.
Creștinii botezați care nu trăiesc viața după poruncile Evangheliei sunt vânzători ai Domnului, profitând doar de numele lui Hristos. Pe Golgota acestui început de mileniu, Mântuitorul nostru este trădat de toți aceia care nu sunt credincioși față de angajamentele propriului Botez, de aceia care se lasă conduși de Satana și devin victime ale tuturor amăgirilor sale ușuratice.
Hristos este renegat și răstignit astăzi de creștinii care merg pe căile răului, ale plăcerii, ale egoismului, ale mândriei, ale urii și ale nelegiuirii. Sfântul Ioan Iacob de la Iordan socotește că, prin faptele rele și rușinoase, Îl răstignim necontenit pe Hristos și-I prelungim agonia. Prin gura acestui sihastru român, Domnul slavei ne spune fiecăruia: „Evreii urâtori de bine/O dată doar M-au răstignit./Iar tu, prin fapte de rușine,/Mă răstignești necontenit”.
Nu poți pretinde că faci parte din Biserica creștină dacă viața ta este păgânească. Sfântul Apostol Pavel ne avertizează: „Nu vă amăgiți: nici desfrânații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiții, nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii, nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu” (I Cor. 6, 9-10). Nu! Căci nu este de ajuns numai să te numești creștin „dreptcredincios”, botezat în religia creștină, având un nume frumos de sfânt, dacă faci toate relele.
Noblețea de creștin ne obligă să trăim creștinește toată viața, clipă de clipă, cu Hristos Domnul. Sfântul Efrem Sirul spune limpede: „Să nu ne aflăm numai cu numele creștini, iar cu năravul păgâni, căci creștinătatea înseamnă să urmezi, după putință, lui Hristos. Dacă ne mulțumim numai cu Sfântul Botez și ne vom lenevi la împlinirea celorlalte porunci, ne vom face necredincioși. Hristos la nimic nu ne va folosi, petrecând noi în răutate și păcat. Căci L-am auzit grăind astfel în Sfânta Evanghelie: „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri” (Mt. 7, 21).
Trebuie să fim convinși că ceea ce facem bun, în fiecare zi, facem pentru Dumnezeu. Dacă facem mult vom avea mult, dacă facem puțin vom avea puțin, dacă nu facem nimic, nimic nu vom avea.
Fericiți vor fi cei ce au lucrat și au adus rod prin răbdare, dar vai de aceia care, deși au avut timp, au îngropat talantul și s-au asemănat smochinului din Evanghelie ce n-a adus rod și s-a uscat. Ce păcat că atâtea suflete se uscă tot mai mult, ca plantele fără hrană și fără apă. Hrana lui Dumnezeu există, dar nu se ating de ea, roua Lui e abundentă, dar nu se lasă spălați. Fericirea e pregătită pentru toate sufletele, dar atâția o refuză cu o comportare răzvrătită. Noi suntem aceia care, prin comportarea noastră zilnică, hotărâm dacă vom avea o veșnicie de bucurii: cu Dumnezeu pentru totdeauna, sau de durere: fără Dumnezeu, în disperare!
Iubiții mei,
Nu trăiți acest timp de har ca și cum nu s-ar întâmpla nimic, ca și cum ar fi un timp oarecare de risipit în nebunii și în vanități de orice fel. Priviți semnele mari pe care Dumnezeu le dă în fiecare zi, așa cum n-a mai făcut niciodată în trecut și ascultați cuvântul Său, trezindu-vă din toropeala păcatului ucigător. Ceea ce ne pregătește cerul nouă, creștinilor botezați, este grandios și minunat, dar cel ce se lasă surprins nepregătit nu se va bucura, nu va avea parte nici de fericire, nici de viitor.
Un lucru este clar și anume că toate bunurile de pe pământ sunt trecătoare și nu dau satisfacție. Astăzi sunt, mâine deja s-au risipit ca o pânză de păianjen, dar Dulcele Iisus rămâne pentru totdeauna.
Avându-L pe Hristos, noi posedăm cea mai sublimă bogăție, pentru că El ne copleșește cu darurile Sale și prin El gustăm fericirea încă din această lume, supusă devenirii și morții. Praznicul Bobotezei ne îndeamnă să luăm aminte la toate aceste adevăruri, noi creștinii, răscumpărați cu prețul sângelui divin și îmbrăcați în Hristos prin Taina Botezului.
Sărbătoarea de astăzi ne cheamă să trăim creștinește, să onorăm numele de creștin, să păzim legământul Sfântului Botez. Iată de ce și eu cu Apostolul Pavel vă zic: „Ca fii ai luminii să umblați” (Efes. 5, 8). Și cu Hristos vă grăiesc: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă!” (Mt. 6, 33). Amin.
(IPS Irineu Pop-Bistrițeanul, sursa: Doxologia.ro)