Astăzi este sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului

Biserica Ortodoxă sărbătorește astăzi Acoperământul Maicii Domnului, pe Sfântul Cuvios Iosif de la Bisericani, pe Sfântul Cuvios Chiriac de la Bisericani, pe Sfântul Apostol Anania, episcopul Damascului (sec. I), pe Cuviosul Roman Melodul, pe Sfinții Mucenici Mihail din Mănăstirea Zobi și cei împreună cu el (sec. VIII), pe Sfântul Mucenic Domnin (sec. IV), pe Cuviosul Ioan Cucuzel (sec. XIII) și pe
Cuviosul Grigorie Domesticul
Sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului datează din timpul domniei împăratului Leon cel Înțelept (886-911). Într-o noapte de sâmbătă spre duminică, în Biserica „Preasfânta Născătoare de Dumnezeu” din Vlaherne – Constantinopol se oficia slujba Privegherii. Spre dimineață (1 octombrie), Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos împreună cu ucenicul său Epifanie, în timp ce se rugau, au văzut pe Sfânta Fecioară strălucind în lumină, având lângă sine pe Sfântul Ioan Botezătorul și pe Sfântul Ioan Evanghelistul, stând între alți sfinți și îngeri. Acoperind Maica Domnului credincioșii cu cinstitul ei omofor se ruga astfel: „Împărat ceresc, primește pe tot omul cel ce Te laudă și cheamă numele Tău și unde se face pomenirea numelui meu sfințește și preamărește pe cei ce Te preamăresc pe Tine și pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta. Primește-le, Doamne, rugăciunile și făgăduințele și-i scapă de toate nevoile și răutățile”.
Sfântul Cuvios Iosif de la Bisericani
S-a născut într-un sat din ținutul Neamț (sec. XV) și de mic, având înclinare spre viața călugărească, a intrat în obștea Mănăstirii Bistrița. Aici a primit tunderea în monahism și a deprins postul și neîncetata rugăciune. A luat binecuvântare de la egumenul mănăstirii și a plecat să se închine la Mormântul Domnului din Ierusalim. S-a retras apoi în pustia de pe Valea Iordanului, unde a ajuns în câțiva ani sihastru vestit. Ducând o viață de o înaltă trăire duhovnicească, și-a adunat în preajma lui 17 pustnici, întemeind prima comunitate duhovnicească românească cunoscută în Țara Sfântă. Dar năvălind arabii asupra Sfintelor Locuri, după multă tulburare, Cuviosul Iosif și-a luat ucenicii și a venit în Moldova, lângă Mănăstirea Bistrița, pe Muntele Bisericanilor.
Astfel, sihăstria lui Iosif s-a mutat din Valea Iordanului în Moldova. După ce numărul ucenicilor a crescut, a înălțat o mică biserică, al cărei hram era Buna Vestire, construind și chilii împrejur. Năvălind turcii, care le-au incendiat biserica, s-au hotărât să plece la Sfântul Munte Athos. Pe drum însă li s-a arătat într-un stejar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care i-a întrebat: „Unde mergeți?” La această minunată vederea ei, au răspuns: „Ne ducem la grădina ta!”; iar Maica Domnului le-a spus atunci: „Întoarceți-vă, căci și aici este grădina mea”. În amintirea acestei minuni, ei au așezat o icoană cu chipul Maicii Domnului. Mai târziu, Schitul Cuviosului Iosif s-a numit „Schitul Bisericani”, adică „al evlavioșilor”. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfântului Cuvios Iosif de la Bisericani în ședința din 5-7 martie 2008, proclamarea oficială având loc la 5 iunie 2008.
Sfântul Cuvios Chiriac de la Bisericani
S-a nevoit la începutul secolului al XVII-lea la Mănăstirea Bisericani, care număra pe atunci peste 100 de călugări. S-a retras în sihăstrie, într-o peșteră din muntele lui Simon, unde s-a nevoit singur, în aspră osteneală, timp de 60 de ani. Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei, l-a cunoscut pe Sfântul Cuvios Chiriac, acesta fiind recunoscut ca unul dintre marii sihaștri din Carpați, având o viață pilduitoare. Și-a încredințat sufletul lui Hristos, numărându-se printre sfinții români, cinstiți de popor. Moaștele lui au fost așezate în peștera în care a trăit, peșteră ce se poate vedea și astăzi și în care s-a amenajat, mai târziu, un paraclis în cinstea lui. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfântului Cuvios Chiriac de la Bisericani în aceeași ședință din 5-7 martie 2008, proclamarea oficială având loc la 5 iunie 2008.
Sfântul Apostol Anania, episcopul Damascului (secolul I)
Cartea Faptele Apostolilor istorisește că, după chemarea lui Pavel pe drumul Damascului, Anania a primit poruncă să-i iasă în întâmpinare și să-l boteze (Faptele Ap. IX, 17). După această întâlnire, Pavel își recapătă vederea și se botează imediat. Când iudeii din Damasc au vrut să îl omoare pe Sfântul Apostol Pavel, episcopul Anania, ajutat de alți creștini, l-a coborât noaptea într-un coș peste zidurile orașului. Guvernatorul Lucian dând poruncă ca fiecare să jertfească idolilor, Anania refuză. Fiind prins și dus în orașul Elefteropolis, este supus supliciilor, iar în cele din urmă suferă moarte martirică, nedorind să apostazieze de la credința cea adevărată în Domnul nostru Iisus Hristos.
Cuviosul Roman Melodul
A trăit pe la sfârșitul secolului al V-lea și prima jumătate a secolului al VI-lea. S-a născut în Cetatea Emesa din Siria. A slujit lui Dumnezeu ca paraclisier în Biserica din Berit (azi Beirut). În timpul domniei împăratului Anastasie (491-518) se afla la Biserica „Preasfânta Născătoare de Dumnezeu” din Vlaherne – Constantinopol. De aici a trecut ca diacon la Biserica „Sfânta Sofia” cea veche. Bunul Dumnezeu îl binecuvântează pe Cuviosul Roman și astfel venind vremea cântării condacului, s-a urcat în amvon cântând primul condac alcătuit de el. Marcu din Efes spune că i s-a arătat Cuviosului Roman Melodul, în somn, Maica Domnului, care i-a încredințat un sul de hârtie. După ce s-a trezit din somn, cuviosul s-a dus în amvon și a cântat acest condac. Numărul condacelor alcătuite ulterior de Sfântul Roman trece de 1.000. Este unul dintre cei mai mari imnologi ai Bisericii creștine. (Pr. Ciprian APETREI)