Sărbătorită la 21 noiembrie, în fiecare an, Ovidenia marchează intrarea în biserică a Fecioarei Maria. Este ziua în care sfinții părinți Ana și Ioachim au dus-o la Templul sfânt din Ierusalim pe Fecioara Maria și au încredințat-o preotului Zaharia, pentru a-și împlini făgăduiala făcută Domnului de a-și educa fiica în spiritul credinței.
Fecioara avea pe atunci numai trei ani și a urcat singură toate cele 15 trepte abrupte ale Templului spre surprinderea numeroaselor rude prezente la acest eveniment. A rămas acolo vreme de 12 ani, ducând o viață sfântă și curată. La 15 ani a părăsit lăcașul și, potrivit datinii, a fost logodită cu dreptul Iosif, un bărbat din neamul lor, tâmplar de meserie, în vârstă de 84 de ani.
Povestirea biblică despre Intrarea Maicii Domnului în Biserică este și un elogiu adus părinților care își educă copiii de mici în spiritul credinței adevărate, ducându-i la biserică, apropiindu-i de tainele lucrurilor sfinte.
În popor, despre această zi se spune că este ziua în care începe iarna, este o sărbătoare a luminii, care sparge întunericul iernii, al morții.
De aceea tema centrală a legendelor consacrate acestei zile este văzul, vederea, prima apariție, prima vedere a lumii, a lui Iisus, a cerului care se deschide. Ca și la Crăciun, se deschide cerul și animalele vorbesc, dar frumusețile cerului nu sunt văzute decât de cei curați la suflet.
În această zi se dă de pomană lumina de veci, lumânarea care nu se va stinge niciodată pe lumea cealaltă. Tot acum se dă de pomană pentru cei înecați, cei morți în întuneric, fără lumânare la căpătâi, pentru ca și aceștia să aibă pe lumea cealaltă calea luminată. Cum va fi vremea la Ovidenie, așa va fi toată iarna; dacă astăzi ninge, iarna va fi grea.
(D.M.V)