Astăzi este Cuviosul Pimen din Palestina

Sfinții părinți Sofronie și Ioan au scris în cărțile lor despre acest sfânt Pimen. Ne-am dus odată din Siria la Părintele Pimen și voiam să-l întrebăm pentru împietrirea inimii. Iar bătrânul nu știa elinește, nici tălmaci nu am găsit; și, văzându-ne pe noi bătrânul supărați, a început a grăi în limba elinească, zicând: „Firea apei este moale, iar a pietrei vârtoasă; ulciorul cu apă deasupra pietrei fiind atârnat, picând câte puțină apă, găurește piatra.
Așa și cuvântul lui Dumnezeu este moale, iar inima noastră vârtoasă; dar auzind omul de mai multe ori cuvântul lui Dumnezeu, i se deschide inima lui spre a se teme de Domnul”.
Părintele nostru Agatonic, egumenul lavrei Cuviosului părintelui nostru Sava, ne-a spus acestea: „Am mers într-o zi în pustia Ruva, la părintele Pimen, cel ce viețuia în peșteră și se hrănea cu rădăcini. Găsindu-l, i-am mărturisit gândurile mele. Deci, înserând, pe mine m-a lăsat să mă odihnesc într-o peșteră, iar el s-a dus în altă peșteră. În noaptea aceea a fost tare ger și am pătimit mult de frig. Făcându-se ziuă, a venit starețul la mine și mi-a zis: „Fiule, cum ai petrecut în noaptea aceasta?” Și i-am zis: „Părinte, iartă-mă, toată noaptea am suferit de frig”. Iar el mi-a zis: „Fiule, adevărat îți spun, că nimic n-am pătimit de ger”. Auzind eu – zice Agatonic – m-am minunat, pentru că era gol și l-am întrebat: „Părinte, fă-mi plăcere și spune-mi pentru ce n-ai pătimit de ger, fiind gol”.
Starețul mi-a zis: „A venit un leu de s-a culcat lângă mine și m-am încălzit; deci, să știi, fiule, că eu de fiare voi fi mâncat”. El mi-a zis: „Pentru ce, părinte, vei fi mâncat de fiare? Când eram în lume, la locul meu – că amândoi erau din Galatia -, am fost păstor de oi și într-una din zile pe când pășteam oile, un om oarecare mergea pe alăturea, iar câinii mei, năvălind asupra lui, l-au rupt și l-au mâncat; deci, eu care puteam să-l scap, nu l-am scăpat. După aceea m-am înștiințat din descoperirea lui Dumnezeu, că și eu tot de același fel de moarte voi muri, adică sfâșiat de fiare”.
Aceasta a spus-o cuviosul părinte Pimen de sine părintelui Agatonic. După cuvântul lui așa a și fost, că după trei ani s-a făcut înștiințare că părintele Pimen, viețuitorul din pustie, a fost mâncat de fiare. Însă sufletul lui cel sfânt s-a ridicat în ceata cuvioșilor părinți, cu milostivirea Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.