În fiecare an, la 25 Martie, la început de primăvară, Biserica Ortodoxă prăznuiește cu aleasă bucurie și cuvenită evlavie praznicul Bunei-Vestiri a Maicii Domnului sau Blagovestenia.
Este una din cele patru mari sărbători de peste an, închinate de Biserică Sf. Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu.
Cerul și pământul se înfrățesc în laude și cântări, preamărind-o pe aceea care s-a învrednicit a fi Maică a lui Hristos-Dumnezeu, Cel venit în lume la ”plinirea vremii” (Gal. 4, 4), pentru izbăvirea neamului omenesc din robia păcatului și a morții.
Îngerii se bucură împreună cu oamenii și cele de jos cu cele de sus prăznuiesc ”taina cea din veac ascunsă,” întruparea de la Sf. Duh a Fiului lui Dumnezeu în pântecele preacurat al Sf. Fecioare.
”Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac și Fiul lui Dumnezeu, Fiul Fecioarei se face,” glăsuiește troparul praznicului arătând că odată cu întruparea Fiului lui Dumnezeu în lume, se pune început mântuirii obiective a acesteia și totodată se împlinește făgăduința Răscumpărătorului făcută protopărinților noștri (Gen. 3, 15).
Sf. Evanghelist Luca, în capitolul întâi al Evangheliei sale, ne relatează ”cu de-amănuntul, de la început” (Luca 1, 3) evenimentul petrecut acum aproape 2000 de ani.
”Iar în a șasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu într-o cetate din Galileea, al cărui nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David, iar numele fecioarei era Maria” (Luca 1, 26-27).
Intrând la Fecioara Maria îngerul o salută cu cuvintele atît de cunoscute ce s-au constituit apoi într-o frumoasă și folositoare rugăciune adresată Maicii Domnului ”Bucură-te ceea ce ești plină de dar, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei” (Luca 1, 28).
Arhanghelul recunoaște în Maria ”pe cea plină de dar,” care a fost găsită vrednică de către Tatăl Ceresc să-i fie mamă după trup Fiului Său, și în același timp o fericește pe cea ”binecuvântată între femei” care va deveni Maica Împăratului Ceresc, Maica Bisericii și Maica noastră a tuturor.
La nedumerirea provocată de această apariție a îngerului și de această salutare, Gavriil îi răspunde: ”Nu te teme, Marie, căci ai aflat har înaintea lui Dumnezeu. Și iată vei naște un fiu și vei chema numele lui Iisus” (Luca 1, 30-31).
Îngerul îi descoperea deja Mariei misiunea pământească a Mântuitorului Hristos căci ”Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema, iar Domnul Dumnezeu îi va da Lui tronul lui David, părintele Său și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit” (Luca 1, 32-33).
Este accentuat faptul că Pruncul care se va naște din Maria nu va fi un ”simplu om” ci Unul Născut Fiul lui Dumnezeu.
”Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat” (Luca 1, 34), se întreabă Sf. Fecioară, dar îngerul o lămurește arătându-i modul supranatural al Întrupării Fiului lui Dumnezeu: întrupare la care vor conlucra toate cele trei persoane ale Prea Sfintei Treimi căci: ”Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri, pentru aceasta și Sfântul care se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1, 35).
Precum la începutul creației așa și acum la recrearea din nou a lumii căzute în păcat, Sf. Treime își descoperă prezența și lucrarea Sa nemărginită.
”Precum în acele zile ale creației lumii – spune un teolog – când Dumnezeu a creat tot ceea ce există din nimic, doar prin Cuvântul Său ”să fie,” tot așa și în această zi a Bunei-Vestiri, Cuvântul Fecioarei ”fie mie” a coborât în lume pe însuși Ziditorul.”
”Iată roaba Domnului – exclamă Sf. Fecioară – fie mie după cuvântul tău” (Luca 1, 38), sunt cuvintele de acceptare a rolului acesteia în iconomia mântuirii. Prin acest ”fie mie – fiat mihi” – se deschide o nouă eră în istoria mântuirii și în istoria neamului omenesc. Întruparea Mântuitorului devine centrul de gravitație al istoriei universale și singurul ”fapt nou petrecut sub soare” (Sf. Ioan Damaschin).
Buna – Vestire se constituie pe bună dreptate într-o adevărată ”Teofanie,” o arătare a lui Dumnezeu cel Unul în ființă și întreit în persoane, o teofanie continuată apoi la Botez și la Schimbarea la Față a Mântuitorului. Ea este o pregustare a Cincizecimii Rusaliilor, o arvună a venirii în lume a Duhului Sfânt.
Maria ”cea plină de har” ca Eva cea nouă, este ”steaua care arată Soarele,” ”raza zilei celei de taină,” ”cheia împărăției lui Hristos” și ”Maica Mielului și a Păstorului,” cum o numește Imnul Acatist.
Dacă Eva a adus în lume blestemul, Maria a adus binecuvântarea, dacă Eva a adus în lume moartea, Maria a adus viața cea adevărată, dacă Eva s-a făcut pricină a căderii, Maria prin ascultare și smerenie a devenit pricină a binecuvântării.
”Prin Eva a venit moartea, iar prin Maria, Viața” – spune fericitul Ieronim.
Ascultarea Mariei desființează neascultarea Evei, prin aceasta Sf. Fecioară devine o a ”doua Evă,” iar Fiul ei ”al doilea Adam.”
Să răspundem și noi cu smerenie, asemenea Sf. Fecioare Maria, la toate chemările de sus pe care ni le face nouă Dumnezeu și acceptându-le cu bucurie să fim conștienți de faptul că Dumnezeu se folosește și de noi, ca instrumente ale voii Sale, în viața noastră și mai ales a semenilor noștri.
Se cuvine apoi, într-o zi ca aceasta, să devenim și noi vestitori ai vieții celei noi, a bunei-voiri între oameni, a iertării și a păcii venite nouă în lume prin Buna – Vestire.
Să o fericim ”împreună cu toate neamurile” pe Maica Domnului ”cea binecuvântată între femei” și să o rugăm să ne izbăvească pe noi și pe întreaga lume de toate nevoile ca să-i strigăm împreună cu Îngerul, cu Biserica și cu întreaga creștinătate: ”Bucură-te Mireasă pururea Fecioară”!
