Astăzi este Botezul Domnului – Boboteaza – Dumnezeiasca arătare

„În vremea aceea a venit Iisus din Galileea la Iordan, către Ioan, ca să fie botezat de el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine? Și răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar după ce S-a botezat Iisus, în clipa când ieșea din apă, îndată cerurile s-au deschis și Ioan a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se ca un porumbel și venind peste El. Și iată, un glas din ceruri care a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit.” (Matei 3, 13-17)
Astăzi, apele Iordanului se prefac în vindecări, cu venirea Domnului
La praznicul Botezului Domnului, ca de altfel la toate sărbătorile din cursul anului bisericesc, foarte multe texte liturgice ale slujbelor zilei prezintă evenimentul Botezului Mântuitorului Hristos de către Ioan în apele Iordanului ca pe un eveniment actual, care se întâmplă astăzi, eveniment la care credincioșii Bisericii participă în mod activ, ca martori oculari. Auzim în acest sens: „… astăzi ne-a sosit nouă vreme de praznic și ceata sfinților cu noi se adună, și îngerii cu oamenii împreună-prăznuiesc. Astăzi, harul Sfântului Duh, în chip de porumbel, peste ape se pogoară. Astăzi, Soarele cel neapus a răsărit și lumea cu lumina Domnului se luminează… Astăzi, apele Iordanului se prefac în vindecări, cu venirea Domnului. Astăzi, toată făptura se adapă cu curgeri tainice… Astăzi, cele de sus cu cele de jos împreună-prăznuiesc și cele de jos cu cele de sus împreună-vorbesc…”.
Acest astăzi pe care îl întâlnim ca o continuitate în toate rânduielile liturgice ale Bisericii noastre este mai mult decât o simplă istorisire, sau aducere aminte și comemorare, „este un eveniment ce se întâmplă acum”. Credinciosul participă la evenimentul desfășurat în slujba bisericească ca la un astăzi, pentru că toate evenimentele capătă în dimensiunea liturgică sensul prezenței, al coborârii veșniciei în timp. Toate evenimentele descrise în imnografia liturgică nu sunt momente trecute și încheiate în istorie „pentru că Cel care le-a săvârșit, deși le-a împlinit în timp, este Cel mai presus de timp și în afara timpului, și lucrarea lui adună trecutul și viitorul într-un veșnic prezent, într-un astăzi, într-un eveniment care se manifestă ori de câte ori adunarea liturgică euharistică se realizează”.
Praznicul Teofaniei depline
Dacă în Vechiul Testament se descoperă doar persoana Tatălui, în cadrul evenimentului nou-testamentar al Botezului Domnului se revelează în chip desăvârșit întreaga Sfântă Treime, în sensul în care glasul Tatălui mărturisește din cer filiația Logosului Întrupat care se afla în apele Iordanului, iar Duhul Sfânt este văzut deasupra Fiului, în chipul porumbelului. De aceea, praznicul Botezului, ca Praznic Treimic, mai este numit și Teofanie sau arătarea lui Dumnezeu, și Epifania, adică descoperire sau arătare, strălucire a slavei dumnezeiești.
În ziua praznicului Bobotezei, în timpul Sfintei Liturghii, după Rugăciunea Amvonului, se iese în procesiune, în curtea bisericii sau la râu, unde se face Sfințirea cea mare a apei sau Agheasma Mare, după rânduiala alcătuită de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului. Cea mai veche mențiune scrisă asupra rânduielii de sfințire a apelor care are loc cu prilejul praznicului Botezului Domnului o avem într-o Omilie la acest praznic, rostită de Sfântul Ioan Gură de Aur: „… ziua de azi este ziua în care (Hristos – n.n.) S-a botezat, în care a sfințit firea apelor. De aceea, la sărbătoarea aceasta, la miezul nopții, toți iau apă și o duc acasă și o păstrează tot anul, căci astăzi au fost sfințite toate apele; și minunea e vădită: apa aceasta nu se strică cu trecerea timpului, apa aceasta scoasă astăzi rămâne limpede și proaspătă un an, doi și adeseori chiar mulți ani și după atâta vreme se ia la întrecere cu apa adusă acum de la izvor”.
Această apă sfințită, cunoscută ca Agheasmă Mare, este păstrată la loc de mare cinste în casele creștinilor, fiind luată pe nemâncate, în fiecare dimineață, înaintea anaforei, timp de șapte zile, până la Odovania praznicului și ori de câte ori creștinul simte nevoia de a se sfinți prin gustarea ei. „La praznicul Bobotezei în fiecare an, se începe înnoirea omului creștin. An de an, prin agheasmă se face nu numai sfințirea caselor, ci și a trupurilor și a sufletelor omenești, se face curățirea minții, inimii și a vieții noastre”, scria părintele profesor Ilarion V. Felea în lucrarea Sfinției Sale, intitulată Spre Tabor. Textul acesta de mare adâncime subliniază valențele pe care praznicul Bobotezei și evenimentul sfințirii caselor îl au în viața fiecărui creștin.
Dacă pentru credincioșii creștini Boboteaza este „praznic al înnoirii”, pentru preot, sărbătoarea aceasta poate constitui cel mai bun prilej pentru desfășurarea lucrării sale pastorale, referindu-ne desigur la îndătinata tradiție creștină a sfințirii caselor cu prilejul acestui praznic.
Botezul Domnului – chip al Botezului creștin
Prin evenimentul Botezului Domnului în apele Iordanului, începe un moment nou în istoria umanității, și mai cu seamă în viața celor nou-născuți prin Duhul Sfânt, în sensul că Boboteaza devine prefigurare a Botezului creștin.
Botezul creștin este temelia noii vieți duhovnicești pe care o începe prin intermediul său creștinul în Biserică. De aceea, el mai este numit și „ușa Tainelor”, și poarta de intrare în Biserică. Botezul creștin curăță și nimicește toate păcatele. Viața duhovnicească a creștinului începe odată cu săvârșirea acestei Taine, așa cum lucrarea de mântuire a lumii a început cu Botezul Domnului în apa Iordanului.
Referindu-se la teologia Botezului Domnului ca act mântuitor și răscumpărător, Sfinții Părinți ai Bisericii arată că el nu este altceva decât o prefigurare a Tainei Botezului, la care Hristos îi cheamă pe toți cei care vor crede în El, pentru a primi baia curățitoare și înnoitoare. Astfel, Sfântul Grigorie Palama arată că „Hristos merge la Botez, ca să-Și înceapă călătoria cea aducătoare de mântuire și să fie crezut de cei ce-L urmau și se botezaseră, așa precum El Însuși a arătat și a orânduit, cum că a fost dat Duhul cel Sfânt pentru ca prin El să se pregătească botezul ca leac curățitor al întinăciunilor noastre pricinuite de o naștere și o viață pătimașă”.
Botezul Domnului ca imagine a înnoirii neamului omenesc este așadar chip al Botezului creștin, care ne așază în dimensiunea vieții în Hristos. Legătura evenimentului Botezului Domnului cu Taina Sfântului Botez rezidă în aceea că Domnul, botezându-Se, a sfințit apa, făcând-o apă curățitoare, ca semn al împăcării omului cu Dumnezeu. Astfel, Botezul Domnului a deschis ușa Tainei Botezului. Subliniind această legătură, textul liturgic arată: „… Pământesc lucru este acesta ce se vede și mai presus de ceruri, ceea ce se înțelege. Prin baie este mântuirea, prin apă Duhul și prin afundare se face înălțarea noastră la Dumnezeu…” Observăm faptul că textul liturgic citat amintește despre baia botezului ca fiind mântuitoare, despre apa care dăruiește Duhul și despre înălțarea noastră la Dumnezeu, prin actul afundării. Un alt text al slujbelor praznicului arată: „…această dumnezeiască prăznuire (Boboteaza, n. n.) ne va fi baie de a doua naștere, din care vom vedea Lumina cea neapusă a Treimii”. Textul acesta subliniază realitatea înaintării noastre spre vederea celor dumnezeiești, al cărei început îl face Taina Botezului, căci Botezul rezidește pe om, reașezându-l la măsurile „chipului celui dintâi”, spre care am fost zidiți dintru început, pentru a ne învrednici de sălășluirea în Împărăția treimică a veșnicelor bunătăți.
(Ziarul Lumina)