Odată cu Botezul Domnului, prăznuim astăzi și sărbătoarea botezului nostru, al fiecăruia dintre noi. Eram niște prunci neștiutori, cînd am primit Sfîntul Botez. Să înțelegem acum, cînd sîntem mari, ceea ce atunci nu puteam înțelege și să primim, printr-o alegere liberă, drumul credinței, pe care, încă din pruncie, Biserica l-a deschis înaintea libertății noastre.
Taina Botezului este, precum se știe, cea dintîi din cele șapte Taine ale Bisericii. E Taina fără de care nu poți fi creștin. Mîntuitorul a rînduit Taina aceasta după învierea Sa, cînd a zis Apostolilor Lui: „Mergînd, învățați toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh.” (Matei 28, 19), dar, de fapt. El ne-a pregătit această duhovnicească scăldătoare încă din ziua Botezului Său, de la Iordan. Este Taina prin care ne curățim de păcatul strămoșesc; moare, adică, omul vechi din noi și se naște omul cel nou, prin împărtășirea din harul Sfîntului Duh al Domnului, putînd nădăjdui ca, prin credință și fapte bune, să ajungă a dobîndi mîntuirea (Fapte 2, 38). Este lucrarea văzută și nevăzută a nașterii din nou a omului „din apă și din Duh” (Ioan 3, 5).
Sfîntul Botez nu poate fi săvîrșit decît de Sfinții Apostoli și de urmașii lor, episcopii și preoții. Numai în caz de primejdie de moarte, îl poate săvîrși orice mirean botezat, dar și atunci dacă pruncul scapă cu viața – preotul trebuie să-i citească celelalte rugăciuni și să-l facă părtaș și celorlalte Taine, care stau la poarta de intrare a omului în creștinism, adică Taina Sfintei Împărtășanii și Taina Ungerii cu Sfîntul Mir.
Unii rătăciți de la dreapta credință a Bisericii Ortodoxe nu recunosc botezul copiilor. Ei socotesc că botezul trebuie făcut la o vîrstă mai înaintată (după 16 ani). Aceștia nu țin seama nici de poruncile Sfintei Scripturi (Fapte 14, 14- 16, 27- 34, 48; I Cor. 1, 16), nici de hotărîrile Sfintelor Sinoade (de ex. Sinodul din Cartagina, care, prin canonul 124, a hotărît: „Toți cei ce nu vor să primească botezul pruncilor, să fie anatema”) și nici de mărturiile Sfinților Părinți.
Noi însă, dreptcredincioșii, la această sfîntă prăznuire a Bobotezei, ne ducem cu gîndul la ziua sfîntului nostru botez, fiecare pentru sine și toți laolaltă, și-L rugăm pe Dumnezeu, de fiecare dată, să ne spele din nou, duhovnicește, de toate pornirile firii noastre păcătoase, omorînd pe omul cel vechi din noi, și să ne dăruiască harul, puterea și bucuria să ne simțim și să fim o făptură nouă, cu adevărat, prin harul și împreună-lucrarea cu noi a Duhului Domnului nostru Iisus Hristos.
