În această mare sărbătoare, părinții Ioachim și Ana ținându-și făgăduința au venit să aducă în Biserica cea Mare, pe fiica lor, Fecioara Maria, în vârstă de numai trei ani, ca un dar sfânt lui Dumnezeu.
Biserica cea Mare, la care ne referim este în fapt Templul lui Solomon din Ierusalim care avea o încăpere mai presus decât orice în această lume, unde nu intra decât o dată pe an, singur, arhiereul. Aici se păstrau Chivotul Legii, în care erau cele două Table ale Legii, pe care erau scrise cele 10 Porunci, Toiagul lui Aaron, un vas cu mană din cea care căzuse spre hrană evreilor în pustie, după ce trecuseră Marea Roșie, când au fost eliberați din robia Egiptului.
Cu această ocazie la Nazareth au venit toate rudeniile lor, căci Sfântul Ioachim era de neam împărătesc, iar Sfânta Ana, de neam arhieresc. Fecioara copilă, îmbrăcată cu podoabe împărătești și condusă de sfinții părinți și de alte fecioare tinere cântând din psalmii lui David, cu făclii aprinse în mâini, s-au îndreptat spre templu unde au fost întâmpinați de mulțime de popor.
S-au împlinit atunci cuvintele scrise de David proorocul care zice: “Ascultă fiică și vezi și plecă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău, că a poftit Împăratul frumusețea ta, că El este Domnul tău. Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce Ție?”
Când au ajuns în fața bisericii unde îi așteptau preoții, s-au oprit înaintea celor 15 trepte. Atunci prunca Fecioară a început să urce singură treptele, până la treapta cea mai de sus, fără a se opri pe fiecare treaptă după cum era rânduiala. Deci primind-o Zaharia preotul, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, pentru că dânsul era preotul cel mare de rând atunci, a luat-o de mâna și a dus-o direct în sfânta sfintelor, acolo unde niciodată nu intra parte femeiască și nici preoții, ci numai arhiereul o data pe an, atunci când aducea jertfa de sânge pentru neștiințele poporului. Acolo i-au dat ei loc de rugăciune.
Fecioara Maria, încredințată preoților și unor fecioare mai în vârstă, petrecea cea mai mare parte din viața ei în rugăciune și vorbire cu Dumnezeu, prin citirea Sfintelor Scripturi. Ducea o viață îngerească. Dimineața se ruga în Sfânta Sfintelor, până la ora nouă. Apoi până la ora trei, lucra cu celelalte fecioare lucru de mână; torcea lână și in, țesea mătase pentru veșmintele preoțești și altele.
Se spune că, însăși cămașa de in cea necusută de mână, pe care a purtat-o Domnul Hristos, Fiul ei cel scump, a fost țesută și împletită chiar de Maica Domnului. În timpul mesei, Fecioara Maria nu mănca cu celelalte fecioare, ci se ducea înăuntrul bisericii, unde se ruga pana târziu. Acolo venea Sfântul Arhanghel Gavriil și îi aducea pâine îngerească. Aceasta mâncare fiind îngerească tot trupul și sufletul ei se îndumnezeise, iar rugăciunile ei se înălțau în ceruri. Ea vorbea acum cu îngerii, iar bucuriile ei erau negrăite, supunerea desăvârșită și smerenia dumnezeiască.
Sărbătoarea de astăzi este una din marile praznice închinate Maicii Domnului, Maica noastră, a tuturor. Să ne rugăm la Ea: „Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi”!
Tradiții din popor
În popor, Vovidenia sau Ovidenia – Ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică este considerată a fi o zi magică. Acum se fac previziuni referitoare la oameni și la vreme. Numele de Vovidenie provine din slavonă și se traduce „ceea ce se face văzută”. De Vovidenie se deschid cerurile și credincioșii înțeleg graiul animalelor. Așa cum va fi vremea în această zi, așa va fi toată iarna.
Sărbătoarea este cinstită de credincioși pentru a dobândi bucurii, reușite și o bună vedere.
Cei care respectă sărbătoarea cred că anul ce vine va aduce spor în hambare și belșug în casă.
În această zi se fac pomeniri pentru cei care au murit fără lumânare și pentru cei înecați.
Împotriva farmecelor și a pagubei, de Ovidenie, se ung ușile și ferestrele cu usturoi.
Dacă în noaptea de Ovidenie va fi cer senin, anul viitor va fi secetos și pomii nu vor avea rod bogat, iar, dacă va ninge, va urma o iarnă cu multă zăpadă și un an roditor.
În popor, sărbătoarea este asociată cu simbolurile luminii: candela, lumânarea, focul și soarele. Pentru reușita copiilor, candela trebuie să ardă în căminul fiecărui credincios, iar focul să ardă în cămin toată noaptea.
(sursa: http://www.actualmm.ro)
