Asta am înțeles eu

Am citit ieri cu mare interes cele scrise de colegul meu despre Campionatul Mondial de Handbal feminin, un eveniment așteptat de fiecare dată cu interes major de iubitorii sportului în general (iar de cei ai handbalului, ce să mai zic…), fiindcă la fiecare nouă ediție a unui turneu major (pe lângă Campionatul Mondial figurând și cel European, și Jocurile Olimpice), de fapt înaintea începerii acestora, ne autosugestionăm (și ne montăm psihic pe direcția asta) că vom rupe gura târgului planetar și vom aduce acasă medaliile cele mai strălucitoare, iar în caz de mare ghinion vom urca măcar pe unul din celelalte locuri de pe podium… Acum vine povestea cu socotealade acasă, care nu bate niciodată cu aia din târg. Parcă în 2015 am câștigat totuși o medalie de bronz, ceea ce mai alinădurerea. Ce a urmat însă a fost un cataclism, perpetuat aproape la xerox la toate cele 4 ediții următoare: locurile 10 – 13 au fost ale noastre, ceea ce ne obligă să recunoaștem că până la podium calea a fost (și după cum se vede, încă este) a naibii de lungă. Mai mult, până și obiectivul minimal, clasarea pe locul 9, care ne-ar fi dus la Jocurile Olimpice, a fost ratat cu dezinvoltură, ceea ce nu lasăloc de gingășie, tandrețe ori mângâieri pe creștet, ci trebuie să aducă demisii și scuze publice. Da, Cristina Neagu a luptat 17 ani pentru România, cu toate puterile ei, numai că în acest timp nu s-a produs niciun rezultat excepțional. Nici măcar un trofeu major pentru România, pentru care mereu a jucat cea mai bună jucătoare din lume, Neagu. Sigur că ea nu poate fi acuzată de dezinteres, Doamne ferește! Numai că, așa cum s-a văzut și acum, echipa a jucat mai bine fără ea. Asta, desigur, fiindcă atât timp cât e ea în teren, toate celelalte jucătoare se simt obligate să o joace, și iar, și iar, și iar… Peste toate, ceea ce joacă România nu are legătură cu handbalul superputerilor (Franța, Danemarca, Norvegia), iar aici nu mai e vina Cristinei ori a celorlalte fete, ci e problemă de antrenori și de sistem. Și în handbal e nevoie de o revoluție. Vorba-i: de unde începe?