Cei care au depus bani pentru achiziționarea unei Dacii înainte de 1 ianuarie 1990 cer despăgubirea prin 20 la sută din suma obținută din privatizarea Casei de Economii și Consemnațiuni (CEC) și aprobarea acestui proiect înainte de finalizarea acestui proces.
Nicolae Popa, vicepreședintele grupului parlamentar al Partidului Conservator (PC), a declarat, joi, într-o conferință de presă, că reprezentanții partidului său cer aprobarea proiectului de lege conform căruia cele peste 37.000 de persoane care au depus bani la CEC pentru achiziționarea unei Dacii înainte de 1990 să fie despăgubite după privatizarea unității, cu 20 la sută din suma obținută.
„Vom încerca să determinăm Guvernul să pună la dispoziție aceste sume pentru că nu afectează bugetul de stat, sunt extrabugetare și tot Executivul are posibilitatea să preia aceste sume și să le direcționeze către acești oameni, așa cum s-a întâmplat în cazul Poloniei sau Suediei”, a afirmat Nicolae Popa.
După calculele celor din Asociația Păgubiților de Autoturisme din România (APAR), este vorba de 29.000 de persoane care au depus întreaga sumă de 70.000 de lei, cât costa la vremea respectivă o Dacie, precum și de 8.000 care au depus doar avansul. Statul trebuie să le înapoieze acestora între 86 de milioane și 220 de milioane de lei vechi, în funcție de sumă și de perioada în care a fost depusă.
Reprezentanții APAR vor ca proiectul propus de PC să fie adoptat înainte de privatizarea CEC, astfel încât păgubiții să poată primi banii înapoi.
Potrivit APAR, proiectul conservatorilor este sprijinit de parlamentarii UDMR, PSD și PRM.
„Ceea ce cerem este despăgubirea cu suma depusă inițial, actualizată cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică”, a explicat Mihai Dogaru, președintele APAR.
Conform datelor statistice, la 31 decembrie 1990 erau înregistrate 714.596 conturi la CEC pentru achiziționarea de autoturisme Dacia, mare parte dintre aceste conturi fiind lichidate, pe parcurs, pînă în 1995, prin retragerea sumelor.
Litigiul dintre asociația respectivă și statul român a avut ca obiect, potrivit Ministerului Justiției, pretinsa încălcare, de către stat, a dreptului de proprietate și a dreptului la un proces echitabil al reclamanților. Aceștia depuseseră la CEC, înainte de 1989, sume de bani pentru a-și cumpăra autoturisme Dacia 1300. În 1990, prețul unui astfel de autoturism a crescut, iar pentru cumpărarea acestuia deponentul trebuia să completeze suma inițală.
Deponenții au cerut, în justiție, să li se permită cumpărarea unei Dacii, la prețul inițial, cel dinainte de 1990. În acea perioadă, un autoturism Dacia costa aproximativ 80.000 de lei.
În 1996, prin decizia Curții de Apel, București, s-a respins în mod definitiv cererea asociațiilor create pentru reprezentarea intereselor deponenților. Ulterior, aceștia au sesizat CEDO, care a respins plângerea APCA.
Asociația a cerut apoi Parlamentului să adopte un act normativ reparator, apreciind că membrii săi au adus statului român un profit important prin folosirea banilor depuși pentru cumpărarea autoturismelor Dacia.
La începutul lunii noiembrie 2004, fostul Guvern a aprobat și propus Parlamentului un proiect de lege potrivit căruia persoanele care au constituit la CEC depozite de 70.000 lei pentru cumpărarea de autoturisme Dacia și care nu și-au lichidat conturile urmau să primească câte 100 milioane lei. Pentru depozitele mai mici de 70.000 lei se propunea acordarea a câte 50 milioane lei.
Suma urma să fie acordată eșalonat pe o perioadă de cinci ani, începând cu 2005, indiferent de veniturile persoanelor îndreptățite, efortul bugetar total estimat pentru aplicarea acestor măsuri fiind de aproximativ 500 de miliarde de lei anual.
Proiectul a fost, însă, retras de la Senat de actualul Guvern, punctul de vedere al Ministerului Finanțelor Publice fiind că o eventuală adoptare a acestei măsuri ar presupune cheltuieli foarte mari, care nu sunt prevăzute în buget.
În ultimii ani, membrii asociației au protestat de mai multe ori în fața sediilor autorității statului.
