Mamă „eroină” pentru două perechi de frați, aflați în situație de risc. Cam așa ar putea fi numită Aurelia Palamariuc, din comuna Bogdănești, care din dragoste pentru copii a devenit în anul 2002 „părinte de profesie” – asistent maternal profesionist. Femeia, în vârstă de 46 de ani, are în plasament patru copii, cu vârste cuprinse între 6 și 15 ani. Este greu de crezut că un salariu lunar puțin peste minimul pe economie a tentat-o pe această femeie să-și umple casa cu copii, în condițiile în care are o fată și un băiat majori, realizați, proveniți din propria căsătorie. Este ceva mai presus de înțelegerea multora, este asumarea unei răspunderi, o iubire necondiționată pentru copii, mai ales pentru cei neajutorați, cărora le lipsește, din varii motive, iubirea părinților naturali.
Dragoste de mamă… la prima vedere
Se spune că prima dragoste nu se uită niciodată. Și nu este greșit. Alex Pop, în vârstă de 14 ani, este primul copil care a ajuns în familia asistentului maternal, în anul 2002, pe când avea 3 ani și jumătate. Se afla la acea vreme în asistență maternală la Floarea Mitocariu, un asistent maternal tot din Bogdănești, cumnată cu Aurelia Palamariuc. La fiecare întâlnire „între cumnate”, Alex se prindea de gâtul Aureliei și îi spunea că el vrea să meargă cu ea. Unde? De ce? Nu putea să explice la 3 ani și câteva luni, doar că în sufletul Aureliei s-a născut o mare iubire pentru acest copil fragil, cu probleme de sănătate (rahitism).
După mai multe despărțiri în lacrimi, Aurelia și-a convins familia, pe soțul ei și pe copii, că ar vrea să-l aducă pe Alex în familia lor. A făcut cursuri de asistent maternal și a primit copilul dorit. A fost unul dintre cele mai frumoase momente din viața Aureliei, pentru că l-a văzut pe Alex cu lacrimi de bucurie în ochi, spunând, fără să-i ceară nimeni, neîncetat: mama, mama, mama.
Reîntregirea familiei
Mama „de profesie” ne-a spus că nu a fost ușor. „Alex avea rahitism, avea pieptul bombat, era slăbuț și tare sensibil. M-am ocupat mult de el, cu alimentație bună, cu exerciții, cu comunicare, cu dragoste, de ce nu, și l-am adus pe calea cea bună. A făcut progrese văzând cu ochii. Devenise un membru al familiei. Toată lumea îl iubea. I-am insuflat mereu încrederea în propriile lui forțe. Nu am regretat. Din primul an de școală, din clasa I, și până acum, în clasa a VIII-a, a adunat zeci de diplome și m-a făcut să fiu tare mândră. Mereu este lăudat la școală de profesori. Este un elev premiant și asta este cea mai mare satisfacție pentru mine. Nu am muncit în zadar”, ne-a povestit femeia.
În anul 2007, Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, a cărei angajată este Aurelia, i-a propus femeii să îl ia în plasament și pe fratele lui Alex, Vasile Pop, acum în vârstă de 15 ani, pentru ca cei doi frați să nu crească despărțiți. „Îl cunoșteam și pe Vasile. Cu el am avut mai mult de muncă. Învăța doar după repetiție. A trebuit să muncesc mai mult, să îl învăț cum să memoreze și cum să gândească singur. Așa a ajuns și el la rezultate. Îi promiteam câte ceva, dacă învață bine. Și-a dorit o bicicletă. I-am spus că dacă ia examenul de capacitate și intră la un liceu bun va primi bicicleta. A muncit, a învățat și i-am cumpărat bicicleta. Acum este elev la Colegiul «Vasile Lovinescu»în Fălticeni. Este un copil bun”, ne-a povestit Aurelia.
Nu vor să-și vadă mama naturală
Relația dintre cei doi frați, Alex și Vasile, este una strânsă. Singura lor familie este familia Aureliei. Când erau mititei, de doar câțiva anișori, copiii au fost abandonați de mama naturală într-un spital din Rădăuți. Imediat au fost luați de Protecția Copilului Suceava și dați în plasament în asistență maternală.
Deși reprezentanții Protecției Copilului Suceava au reușit să dea de mama naturală, care locuiește în județul Maramureș, copiii nu au vrut să ia legătura cu aceasta. Luminița Axinte, consilier în cadrul Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, ne-a spus: „Am încercat să restabilesc o legătură cu mama băieților Pop, domiciliată în Maramureș. Am cerut o anchetă socială Direcției din Maramureș. Într-un final, am primit și un răspuns de la mama fraților. Mama naturală nu prea are posibilități materiale, dar întenționam să transferăm copiii în cadrul acelei Direcții, pentru ca băieții să fie mai aproape de mamă. Am primit din partea copiilor ca răspuns un categoric nu. Ei nu doresc să restabilească o legătură cu mama naturală. Mama pentru ei este un străin și mama adevărată este aici, este Aurelia Palamariuc. Casa lor este aici. Nu au dorit să ia legătura cu mama naturală”, ne-a explicat Luminița Axinte. Unul dintre frați, Vasile Pop, ne-a spus, profund emoționat, că familia Aureliei Palamariuc este totul pentru el.
Și-a dorit o fetiță… a primit două surori
Anul trecut, Aurelia Palamariuc a mai primit în plasament două surioare, pe Gabriela și Dalina-Elena Romaniuc, în vârstă de 7, respectiv 6 ani. „Văzând că băieții au crescut, atât Alex, cât și Vasile se descurcă bine cu școala și nu îmi creează probleme, fata mea s-a căsătorit și s-a stabilit în Italia, băiatul lucrează la Suceava, m-am gândit să mai cresc un copil. Îmi doream o fetiță, dar am primit două. Sunt la noi în familie de anul trecut și s-au adaptat foarte bine. Înainte, fetele au fost la un asistent maternal din Hârtop. Ne-am atașat foarte mult de ele. Mă ascultă, sunt cuminți. Gabriela este la clasa pregătitoare. Se înțeleg foarte bine și cu băieții mai mari, pe care îi consideră frații lor”, ne-a povestit Aurelia. Consilierul Luminița Axinte ne-a spus că
„în acest caz, mama naturală este de acord cu adopția fetițelor, dar tatăl este plecat în străinătate și nu a putut fi contactat”.
Un exemplu pentru toți părinții
În Bogdănești sunt 50 de asistenți maternali profesioniști, monitoritzați în permanență de reprezentanții Protecției Copilului Suceava. „Pot să o dau pe Aurelia Palamariuc ca exemplu și celorlalți asistenți maternali, chiar oricărui părinte. Și-a făcut mereu datoria, a răspuns solicitărilor noastre, iar în relația cu copiii luați în plasament, cred că am și eu de învățat de la ea. Mai mult decât mamă, ea este prietenă cu copiii și i-a apropiat foarte mult și de aici au venit și rezultatele. Nu am auzit că se plânge de ei. Reușește să scoată ce-i mai bun de la fiecare. Le valorifică calitățile și îi încurajează când fac un lucru bun. Există comunicare între ei, și asta se vede”, ne-a spus Luminița Axinte.
„Nu aș putea să-i cresc cu răceală, fără sentimente”
Asistenții maternali sunt sfătuiți să nu se atașeze foarte mult de copil, pentru că, după o perioadă, el se poate întoarce în familia naturală sau poate fi dat spre adopție. Aurelia Palamariuc ne-a spus că îi va ajuta pe copiii pe care-i are în plasament și după ce termină școala. „Nu pot să-i abandonez, mai ales că fac parte din familie. Copiii mei o să-i ajute să-și găsească un loc de muncă. Nici nu mi-am pus problema să plece. Să ne ajute Dumnezeu, să fie sănătoși și să putem să facem cât mai mult pentru acești copii. Nu le-a impus nimeni să-mi spună mamă. Nu pot, însă, atunci când mă îmbrățișează sau atunci când îmi spun mamă să îi cert, să le interzic acest lucru. Nu aș putea să-i cresc cu răceală, fără sentimente. Asta nu este viață. Ar fi un chin pentru ei, dar și pentru mine”, a completat mama Aurelia.
Casa femeii este plină de viață, de amintiri. Pe pereți, în vitrine, sunt la loc de cinste diplome ale copiilor, fotografii de familie, medalii. Fiecare are o poveste. Pentru fiecare, poate, Aurelia a vărsat o lacrimă, a dormit mai puține ore pentru a-i pregăti pe copii să meargă la școală, să obțină rezultate bune. Femeia își dorește mult ca cei patru minori pe care-i crește să fie respectați la școală, în comunitate, să fie pregătiți pentru viață, să nu regrete vreodată că au crescut în familia ei.
