Asemănarea între omul bun și îngeri

Omul a fost creat de Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa (Facere 1, 26-27). Adam este nenăscut, căci este plăsmuit de Dumnezeu (Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, pag. 25). Eva este purceasă din coasta lui Adam, căci ea nu a fost născută (Ibidem). De asemenea, Dumnezeu este făcătorul îngerilor. El i-a adus de la neexistență la existență și i-a zidit după propriul Lui chip, mai înainte de crearea omului. Îngerii au o natură necorporală, un fel de duh și foc imaterial, după cum spune dumnezeiescul prooroc David: „Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale para de foc” (Psalm 103). Prin aceste cuvinte se arată că ei sunt ușori, arzători, calzi, strălucitori, grabnici spre dorul lui Dumnezeu și slujirea Lui, îndreptați spre cele de sus și liberi de orice gând material. Îngerul este o ființă spirituală, veșnic mișcătoare, liberă, necorporală, slujește lui Dumnezeu cel veșnic și a primit în firea lui nemurirea, după har. Care este însă natura și definiția naturii lui, numai Dumnezeu o știe. Se spune că este necorporal în raport cu noi, deoarece tot ce se pune în comparație cu Dumnezeu, singurul fără trup, este corporal și material. Numai Dumnezeu este în realitate necorporal (Să se vadă pe larg Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin, capitolul III, pag. 59, București). Omul, cum am arătat mai sus, a fost creat de Dumnezeu cu mâinile Sale din natura văzută și nevăzută, „după chipul și asemănarea Sa” . Trupul omului a fost făcut din pământ, iar sufletul lui, rațional și gânditor, Dumnezeu i l-a dat lui Adam prin insuflare. Aceasta numim „chip dumnezeiesc”, căci cuvintele „după chipul” indică rațiunea și liberul arbitru, iar cuvintele „după asemănare” arată asemănarea cu Dumnezeu în virtute, atât cît este posibil. Trupul și sufletul au fost făcute simultan și nu mai întâi unul și apoi celălalt, după cum în chip greșit zicea Origen. „Dumnezeu a făcut pe om nevinovat, drept, virtuos, lipsit de supărare, fără de grijă, luminat cu toată virtutea, încărcat cu toate bunătățile, ca o a doua lume, un microcosmos; un alt înger, închinător compus, văzător al lumii materiale, dar și inițiat în lumea spirituală, împărat al celor de pe pămînt, dar condus de sus, pământesc și ceresc, vremelnic și nemuritor, văzut și spiritual, în mijloc între măreție și smerenie, același duh și trup; duh din pricina harului, iar trup din pricina mândriei ” (Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin, capitolul 12, pag. 98-99).
Și la oameni și la îngeri sunt libertatea voinței, mintea și altele de acest fel.
Omul se deosebește însă de îngeri prin neputințele și suferințele trupului
Mai întâi omul poartă trup material din pământ și posedă cele cinci simțiri: văzul, auzul, mirosul, gustul și pipăitul. Omul se alătură prin rațiune de ființele necorporale și spirituale, adică de îngeri, deoarece el raționează, cugetă, judecă fiecare lucru, năzuiește după virtute, până la îndumnezeire, punct culminant al virtuților, al trăirii în Hristos. Pentru aceasta omul este microcosmos, adică o „lume mică” . Omul se deosebește însă de îngeri prin neputințele și suferințele trupului, ca: boala, schimbarea, bătrânețea moartea, prefacerea trupului și altele.
Omul, cu ajutorul harului lui Dumnezeu și prin lucrarea faptelor bune poate să ajungă la o măsură de desăvârșire și îndumnezeire, dar rămâne tot om cu trup neputincios și material. Îngerul însă pururea este duh nematerial, după darul lui Dumnezeu, căci cu măsură are și el nematerialitatea. Pentru că numai Dumnezeu este cu totul nematerialnic.
(http://www.orthodoxphotos.com/books/LFC/ispite.shtml)