Trei autoturisme parcate bară la bară blochează accesul cumpărătorilor de pe trotuar către un magazin. La distanță de cîțiva metri, trei tineri îmbrăcați ultra modern discută despre performanțele mașinilor lor, autoturisme înmatriculate în Italia. Deși conversația are loc în limba italiană, la fiecare 20-30 de secunde, tinerii mai scapă cîte o înjurătură în cea mai curată “română de cartier”, situație probată și în momentul cînd un bătrîn a îndrăznit să-i roage să-și mute mașinile de pe trotuar.
Un client de la masa unei terase încearcă să-i explice cu greu, într-o italo-română stricată, că dorește să mănînce “sarmalutze cu ceva alb bun”, totul pînă cînd apare un văr de-al “străinului” și-l salută cu “măi Vasile, ce te-ai schimbat în patru luni!”.
O bătrînică care stătea la rînd într-o farmacie, pentru “compensate”, rămîne stupefiată cînd doi tineri o bruschează și cu o nesimțire de neimaginat se adresează farmacistei – “Io sono grabit, papușo, și dă-mi quatro tuburi de antibiotice”.
De cîțiva ani buni, în fiecare august, municipiul, de fapt întreaga zonă, se transformă într-o “peninsulă” ocupată de către cei pe care localnicii i-au botezat “bongiornari” sau “bongiorniști”. Mercedes-uri, BMW-uri, Audi sau cine mai știe ce mărci de autoturisme de fabricație recentă sau mai veche inundă orașul, aglomerează terasele, dar înainte de toate, “sporesc productivitatea” caselor de schimb valutar. Trebuie să recunoaștem cu toții că acest “fenomen”, care se întinde de-acum la scară națională, nu poate să fie decît în folosul nostru. Însă, există și o parte mai puțin bună a fenomenului din luna august, luna vacanțelor pentru românii care lucrează, legal sau nu, în Italia.
Cazul I – Ionel sau Giovani, cum îi place să-și spună de doi-trei ani de cînd a plecat dintr-o comună învecinată Rădăuțiului. Pentru cei care nu l-au văzut de atunci, schimbarea lui Ionel-Giovani este nemaipomenită. În primul și în primul rînd, “italianu”, așa cum îi zic prietenii de pe ulița unde locuiește, merge în fiecare zi la Rădăuți, deși înainte mergea numai vinerea (zi de tîrg în municipiu), cu un BMW “mofturos”, și nu ca în vremurile trecute, cu faetonul sau cu ocazia. Dacă “înainte” își făcea tatuaje pe mînă cu carioca, acum este deținătorul unui tatuaj adevărat, tatuaj care l-a costat “ o gașcă de euroi”, după cum i-a spus unui amic. Mai grav e că are și probleme de comunicare, pentru că vorbește cam greu în limba română, deși niciodată nu a vorbit prea bine, mărturie fiind și seria mediilor de “cinci în linie” la limba și literatura română, materia care a avut un rol decisiv atunci cînd a decis să-și întrerupă studiile după absolvirea (numai el știe cum!) a clasei cu numărul opt. Oricum, la restaurant, unde “sparge” în fiecare zi cîte o sută-două de “europeni”, se poate înțelege cu ospătarul, acel fraier de coleg de clasă din “generală”, coleg care a terminat liceul și se chinuiește de cîțiva ani să intre la o facultate.
Zilele trecute a avut și un incident cu un “carabinier local”, „comme se dice la voi, a, certo, polițist”, care, culmea!, și-a permis să-l amendeze pentru că își parcase BMW-ul pe trotuarul din fața unei terase unde purta o discuție, de altfel foarte interesantă, cu alți “italieni”. Totuși va mai rezista două săptămîni, apoi va pleca în Italia, indiferent că iese din țară “pe bune”, adică cu pașaportul, sau nu. Ideea e că mai are ceva monedă europeană care va rămîne cu siguranță pînă atunci la barurile, restaurantele, discotecile, terasele sau la niște “fufe” din zonă.
Cazul II – Mihai, căruia nu-i place să i se spună Michelle sau altfel. A plecat în urmă cu șase ani din țară și este rezident în Italia. Lucrează la un șantier de construcții, uneori chiar 12 ore pe zi. A așteptat mult să vină luna august, concediul, pentru că acasă îl aștepta familia, dar, mai mult de atît, în cele trei săptămîni de vacanță și-a propus să toarne fundația casei pe care o visează de mulți ani. După două zile în care s-a odihnit, s-a întîlnit cu prietenii, Mihai a îmbrăcat din nou salopetele și a început lucrul la casă.
Poate că cele două cazuri nu sînt cele mai relevante, însă exemplifică cele două categorii de bongiornari.
Cert e că în luna august, conform statisticilor întocmite în ultimii ani de către cei în măsură, numărul evenimentelor rutiere crește, cei mai mulți dintre cei implicați fiind, desigur, “italienii”. Pentru cei mai mulți dintre ei, regulile impuse de legiuitor sau cele de bun simț nu sînt decît niște bariere care pot fi ridicate printr-o simplă incursiune în buzunarul de la spate în care stau mototolite cîteva bancnote. Autoturisme parcate pe “interzis”, programe de discotecă în fața blocurilor în miez de noapte, scandaluri cu cei care nu sînt “italieni” ca și ei, dar mai presus de toate, dispreț pentru tot ceea ce nu e “Made in Italy”. Poate că va veni și vremea cînd “italienii – made in Romania” vor fi și ei cu adevărat europeni, capitol pe care la această dată îl îndeplinesc acolo numai la secțiunea – construcții, agricultură, și să fim sinceri, spălat WC-uri ori schimbat scutece pentru neajutorați.
